Happy Hummingbird Watching

La inceput a fost o simpla curiozitate, frumos si interesant totodata, apoi a devenit intrigant, apoi surprinzator si extraordinar de frumos. Spuneam intr-o alta postare ca suntem in asteptarea colibrilor, dar nici eu nu imi imaginam cum se va transforma aceasta asteptare. A devenit o bucurie zilnica, este sclipirea zilei, un flash de culoare si energie. 

 Am invatat sa am rabdare si sa astept cu aparatul in mana minute in sir, pana reusesc sa imortalizez o fractiune din spectacolul uimitor al unui colibri in aer. Niciuna din pozele de pana acum nu reda cu adevarat frumusetea acestor micutze zburatoare. Sunt atat de mici ca incap pe o frunza, zborul lor este unic, si li se spunea "bijuterii zburatoare" din cauza culorii stralucitoare in razele soarelui.

Ruby Throated Hummingbird traieste in Ontario, isi face aparitia in luna mai, cuibareste si petrece vara aici, si va ierna departe in Golful Mexic, Texas si Mexic. Ultimele zile reci si ploioase mi-au reamintit ca e timpul lor de plecare. In curand, vor pleca colibrii tineri si femelele ramase aici, masculii pleaca deja la sfarsitul lunii iulie si tot ei vor fi primii care vor reveni in luna mai. Se hranesc cu nectarul florilor dar si cu insecte mici. Au un metabolism foarte rapid si au nevoie de hrana cam la fiecare 5-15 minute. De aceea siropul de zahar este un supliment important si necesar pentru refacerea energiei. In noptile friguroase sau daca raman fara sursa de hrana, au capacitatea de a-si reduce drastic metabolismul si intra intr-un fel de hibernare numita "torpor".
Sunt foarte teritoriale si isi apara cu strasnicie sursele de mancare, fie florile fie feederele. Odata ce au invatat locul unde se pot hrani vor reveni ani la rand si isi vor aduce  si puii. Inainte de plecare se hranesc asiduu, devin agresive si vor goni orice alt intrus. 
Iata un Hummingbird la feeder, zgomotul aripilor face un zumzet specific, zboara in jurul biberonului, nu prea ii pasa ca sunt acolo si se arunca spre sursa de sirop dulce. Este singura pasare care poate zbura cu spatele, zboara pe vericala si orizontala, se poate opri in aer si de multe ori le-am vazut intr-o pozitie aproape vericala, stagnand in aer. Zborul lor este pur si simplu fascinant.

Le urmarim in fiecare zi, le-am invatat obiceiurile, inevitabil au primit cate un nume si fara ezitare stim care colibri este un "obisnuit" al casei si care este nou venit.
Le-am aflat locurile preferate in pomii din spatele gradinii si speram la anul sa cuibareasca in apropiere de gradina noastra. Cuibul lor este foarte ingenios facut din plante in interior si pe exterior intarit cu licheni si fire de panza de paianjen. Este de marimea unei monede si va gazdui doar doi pui, de care doar femela se ingrijeste. De obicei in timpul clocitului, si dupa ce puii ies din oua, cauta hrana foarte aproape de cuib si pe un traseu cat mai scurt si sigur. Este atat de extenuata incat cantareste doar jumatate din greutatea puilor in momentul cand puii ajung la "maturitate" si sunt gata sa iasa din cuib. 
Doar masculul are gulerul rosu, femelele si tinerii au gulerasul alb, penele au un verde de smarald stralucitor in bataia soarelui. In umbra, penajul apare intunecat, in nuante de gri, dar se vad puternic micile markere de penaj alb la coada. 

Colibri nu canta, dar scot sunete, ceva de genul keek, or tzk... sa le vezi ce certarete sunt! Uneori ne considera pe noi intrusii si se apropie incredibil de mult, si se uita curioase..Vin uneori atat de aproape ca le-as putea atinge cu mana.

Folosesc doar trei feedere, unul mai mare in gradina si doua mici atarnate la terasa. Este foarte important sa fie mereu spalate si dezinfectate, siropul il schimb la doua-trei zile sa nu cumva sa fermenteze sau sa faca mucegai sa se imbolnaveasca pasarile. Siropul se face dupa reteta exacta de 4 parti apa si una de zahar.  Cand se nimeresc mai multe la feeder, se gonesc una pe alta si ca sa evit conflictele, la anul voi mai adauga niste feedere in gradina. Vor pleca curand dar feederle se tin afara pana la inceputul lui octombrie, in cazul ca vreun colibri intarziat sau ranit are nevoie de hrana si energie.
Chiar si acum, dupa atatea saptamani, ramanem nemiscati si muti de uimire, parca te hipnotizeaza si nu-ti mai  poti lua ochii de le ele. 
Sunt intr-adevar Flying jewels, bijuterii zburatoare, si suntem atat de recunoscatori ca avem ocazia sa le admiram. 


Vedeti si
http://www.hummingbirds.net/

In miez de August

Asa arata gradina la mijloc de august, te imbie sa iesi afara si sa te bucuri de minunatia verii. Partea stanga a gradinii am inceput-o anul trecut, cand vroiam doar plante perene, dar cine rezista la frumusetea "anualelor"? asa ca am strecurat printre ele multe flori anuale. M-au incantat atat de mult incat anul acesta am extins gradina cu un alt strat pe partea dreapta, unde majoritatea plantelor sunt anuale.

 

Despre partea "tehnica" prefer sa discut mai tarziu, mai la iarna, cu detalii despre plante si despre cresterea lor in clima canadiana, acum sa ne bucuram de o plimbare linistita prin gradina lunii august.

       Imediat la iesirea din casa, pe stanga este o tufa de ferigi, intre care traiesc fericite niste lacramioare si o tufa de silverdust (senecio cineraria). In jurul rhododendronului, am pus impatiens - sporul casei, impatiens balsamine si cateva fire de godetia. Florile albastre ale campanulei aduc un contrast frumos verbinei galbene.

Phloxul iti atrage privirea cu buchetele rotunde, imense, compuse din  flori mici si parfumate. Morning glory ( zorelele) se uita de sus la rhododendronul cel mic si  la tufa de silverdust. Tufa pitica de dalii mici cu petale in doua culori, a supravietuit multor incercari.

Weigela Joshua, a dat lastari noi  si inca mai are cateva floricele, spre bucuria colibrilor. Le place sa se odihneasca pe frunzele lui Joshua, si zau... sunt mai mici decat frunza!

Urmeaza o tufa imensa de crizanteme cu flori mici, galbene, inflorite deja de mult ( parca stiam ca infloresc spre toamna, nu stiu ce soi sunt astea). In fata caprifoiului (honeysuckle),  balsaminele care in sfarsit au adus o multime de bondari in jurul lor. Printre ele abia isi fac loc cateva culori de Celosia Plum.

Intre Weigela si Honeysuckle, pe gard, colibrii vin la feeder si in bataia soarelui par mici bijuterii de smarald stralucitor.

In prim-plan, cateva din florile de Chelone (turtlehead) si in spate stratul de crini cu Scarlet Flax si Marygold (craite). In fundal, balsamine si stratul de flori din locul numit odata "sub lilieci".

Zona asta o stiti deja, dupa castravetii care se vad in decor. Aici e o adevarata jungla: iarba decorativa (nu apare in poza), impatiens, campanule albe, mov si albastre, silver dust, cateva gladiole se inalta in spatele daliilor, plus craitele si inca nu am spus nimic despre heuchera si frunzele ei de ciocolata. Detaliile despre zona asta intr-o alta postare, in curand.

Trecem pe partea dreapta a gradinii, un mic aranjament facut de Hubby ( sotul - husband, m-am dat pe diminutive englezesti, lol). Un ceainic in care creste menta, si alaturat cateva ghivece de levantica. In spate, doua tufe de coleus si o imensa tufa de crizanteme rosii. Undeva ascunsi in fundal, sunt puii mei de clematis (galben - radar love) pe care i-am crescut din seminte.

Am intercalat ardeii intre florile anuale... frunzele verde inchis si florile albe mici si delicate arata superb inconjurate de culoarea vie a cosmosului, rudbekia galbena, larkspur albastru si alb, lavatera roz, galbenele si petunii.

 Daca mergem mai departe, spre casa, urmeaza un alt strat de ardei, si rosiile deja in rod.

Iata ce am cules sambata: o rosie de aproape un kg, iar ardeii sunt numai buni de cules.

                        

Vederea dinspre casa:

A mai ramas coltul cu clematisi, la iesirea din casa si exact  pe partea opusa ferigilor. Godetiile si balsaminele adauga un plus de farmec florilor trecute de clematisi.

Ar mai fi multe de vazut si povestit. Ma bucur ca m-ati insotit si daca nu pot sa va ofer un buchet real de flori, atunci sper ca ati luat cu voi culoarea, energia si seninul unei zile de vara.

Front yard

La inceput a fost doar magnolia.

 Parea singuratica acolo in fata casei, asa ca am trecut la treaba. Mai intai am pus niste irisi galbeni, apoi in partea opusa l-am plantat pe Mango Tango Cinquefolie. Nu era prea fericit in backyard sub lilieci, si bine am facut ca l-am mutat: creste atat de bine in noua locatie.

Apoi am pus si doua tufe de daylilies, si ma gandeam sa pun peste tot craitele, o parte erau inca sub forma de seminte, dar aveam si rasaduri mici crescute din seminte, plus cele cumparate gata inflorite.

Si parca niste tufe de crizanteme ar arata si ele bine, nu? ma gandesc ca spre toamna, nu vor mai fi prea multe flori dar crizantemele vor ramane inflorite pana da inghetul.

Dupa o luna, ploaie cu soare:

Mi-am dorit sa fie mai mult galben, craitele sunt superbe: cu flori mai mici sau mai mari, simple sau duble, de la galben deschis pana la portocaliu si portacaliu cu maron. Trebuie sa-i multumesc matusii, ea mi-a trimis semintele de craite si am (re)descoperit frumusetea lor.

 Printre ele, silverdust si allyssum, cateva flori de piatra (stonecrops) foliaj si culoare ce rupe putin monotonia.

 Mango Tango cu floricelele lui galbene.

Craite, craite, craite; vara asta este vara lor.

 

 Crizanteme si silverdust

 Daliile sunt rosii doar din intamplare, si sunt cele mai frumoase din tot cartierul.

 

Printre ele s-au mai strecurat doua gladiole, niste garofite turcesti si chiar o calendula.

 

Florile mele sunt "old fashion", nu e nimic sofisticat. Dar totul arata atat de simplu, curat si fermecator, ca un vis din gradina bunicii.

Luna August - una pe saptamana

 Saptamana a 4 a: Rosu

 Saptamana a 3a: Rose of Sharon

Saptamana a 2a: Bumble Bee si Larkspur

Saptamana 1: Duet

Luna cu gust bun

E inceput de august, unii s-au saturat de caldura si arsita, altii se gandesc cu parere de rau ca a mai ramas doar un pic din vara asta, si nu conteaza de care parte esti, toamna va veni oricum. Cred ca Copilu' avea doar vreo trei anisori cand a spus ca luna august este "luna cu gust bun", si  chiar are dreptate. Luna august iti aduce roadele pe masa, fructele si legumele al caror gust proaspat, bun si sanatos ii ducem dorul o iarna intreaga. Nu ma gandeam sa-mi fac o gradina de vegetale, dar uite ca s-a intamplat sa am acum rosii si ardei, si castraveti, si leustean, zmeura, plus cateva plante aromatice si ma cam uit in gradina unde as putea face inca un pic de loc pentru cele de anul viitor.

Vara trecuta am avut rosiile pe care nu le-am plantat eu. Au crescut pur si simplu din semintele ramase in pamant din toamna. Fara rasaduri, ci doar seminte care au supravietuit unei ierni lungi si grele, si care au inceput sa creasca fara sa le acord prea multa grija sau atentie. La un moment dat stratul de "flori" devenise prea aglomerat, niste "plante" - ziceam eu, cresc asa lungi pe pamant. Eh, intr-o zi, am ridicat  una din "plantele" care se lungeau pe pamant pe zi ce trecea in cautarea soarelui si stupoare:  era un sanatos si frumos "rasad" de rosie, si nu numai unul.... Mi-a parut atat de rau ca le-am neglijat, repede le-am facut loc printre tot ce plantasem acolo, le-am legat pe bete de bambus, zicand totusi in sinea mea ca e munca in zadar. Nu prea aveau soare decat doar un pic dimineata, nici loc nu prea aveau - erau tare ingramadite. Apoi, vara trecuta a fost frig, si ploua cam tot a doua zi.  Dar nu te pui cu mama natura: am avut o recolta bogata de Cherry Tomatoes, mici si dulci si tare bune la gust.

 

Asta a fost vara trecuta, si ziceam ca gata cu legumele, si daca am avut noroc odata, nu ma incumet si a doua oara. Dar iata ca primesc seminte de rosii de acasa. Ooooh, frumos impachetate si etichetate de socrul meu: rosii mari, rosii inimioara mici, rosii inimioara mari, si rosii maro-dulci, plus un plic cu seminte de castraveti. Nah, ce ma fac cu ele? pai sunt "de acasa" nu? si tot ce vine de acasa e bun, nu-i asa?

Si uite-ma prin februarie, pregatind rasadurile, cu "teoria" invatata, dar probabil mai putin inteleasa... am pierdut la transplatare rosiile inimioara mici, apoi pe celelalte mi-a fost mila sa le raresc si au crescut cam anemice, apoi le-am udat prea mult sau deloc. Cele ramase in viata, au inceput insa sa creasca frumos. Intre timp, imi dau seama ca poftesc si la ardeii grasi, galbeni si frumosi, ardei pe care aici nu ii gasesc decat in piata si pentru un timp foarte scurt.

Cu gandul la gustul ardeilor de acasa, la ardeii umpluti sau ardeii copti, iata ca astept cu nerabdare plicul de la tata, care imi trimite semintele de ardei si (bonus) seminte de gogosari rosii.

Eh, as putea sa povestesc o gramada, dar long story short: am plantat rosiile, am plantat ardeii si gogosarii, am plantat si castravetii. Am extins spatiul de gradinarit de trei ori, pentru ca nu m-am indurat sa arunc frumusete de plante. Aici sunt ardeii, cam la 3 saptamani dupa ce i-am pus in pamant.

Pana la urma am ramas cu rosiile mari, cateva rosii inimioara mari si cateva rosii maro. N-am idee inca cum or fi rosiile maro. Din celelalte am mai vazut si mancat. Acum astept sa se coaca prima "recolta, plantele cresc frumos, doar atat ca le-am inghesuit cam mult si e cam greu sa le intretin. Mi-am amintit ca ar trebui sa le copilesc, si am mai si rupt din ramurile care cresc aiurea. Pe langa straturile de rosii si ardei am plantat craite, se zice ca mirosul lor vor tine departe daunatorii ( mit sau realitate???). Nu am vazut urechelnitele si viermii de pamant, nici melcii sau limacsii, dar nici nu pot spune ca datorita craitelor. Oricum, craitele sunt atat de frumoase si vor avea mereu un loc in gradina mea.

 

 Dintre castraveti, au ramas doar trei fire. Pe ceilalti, i-a retezat iepurasul. Mi-a fost ciuda, nici macar nu i-a mancat, au ramas tulpinile retezate pe pamant! Dar, asta e selectia naturala, si bine a facut, pentru ca nu as fi avut loc pentru toti: niciodata nu am vazut castraveti sa creasca asa inalti!! Frunzele sunt asa mari, zici ca e dovleac! I-am dirijat pe trelis, se catara in sus si sunt deja cam de 2 m. Am inceput sa le rup varfurile ca nu mai am unde sa-i inalt. Nu stiu ce soi or fi, dar o-mamma ce buni sunt!

 Am facut gradinarit "dupa ureche" si dupa sfaturile gasite pe internet, nu stiu daca pamantul nisipos le place, dar am adaugat si pamant bun, ma uit la ele si ma intreb ce le-o mai trebui si daca asa ar trebui sa fie. Ma incred in mama natura si in darnicia ei.

Cam greu de gasit patrunjel radacina - anul asta am gasit doar de doua ori. Si supa nu e buna fara patrunjel. Ce ziceti? pamant nisipos, iarna lunga, as putea planta cateva fire??? ma tenteaza un experiment, sfaturi si pareri va rog!

Godetia a inflorit

Aproape ca era sa pierd momentul cel mai important: godetia ( azaleea de gradina) a inflorit! Are petalele matasoase, alb cu rosu,si e atat de delicata. Creste cam 30-40 cm inalta, tulpina subtire si frunzele ascutite, floarea este in forma de cupa, de obicei in doua culori.  Ii place mai multa racoare, de aceea am pus-o langa clematisi, unde are soare doar dimineata. In unele zone, infloreste primavara si de aceea numele "Farewell spring". Este anuala, dar semintele se pun in pamant primavara in zona mea. Nu trebuie fertilizata, ii place pamantul mai sarac, si apa doar cand pamantul este uscat. Mai am ceva dubii in ceea ce priveste locul preferat, soare sau partial-soare, dar la anul voi planta cateva si in soare plin, sa vad cum le place. Pentru ca nu le place sa fie prea inghesuite, a trebuit sa mai raresc din ele, si bineinteles nu am putut sa arunc "surplusul". Desi nu le place transplantarea, am re-plantat din firele smulse abia cand au fost destul de mari, si vad ca au supravietuit aproape toate. Asa e godetia - azaleea de gradina, aduce un plus de charm in fiecare gradina.