"The glory of gardening: hands in the dirt, head in the sun, heart with nature. To nurture a garden is to feed not just on the body, but the soul" Alfred Austin

Translate

Saturday 6 October 2012

Darul unui colibri


Un dar pe care il impart cu voi...
Furtuna de emotii, exaltare, bucurie... si inca nu-mi vine sa cred ca am hranit din mana si am mangiat un hummingbird!!!! Poate stiti ca sunt "hummingbird addicted" si asta fac toata vara, ii admir si ma topesc de dragul lor. Am dedicat gradina colibrilor si mi-am dorit ca ei sa ma recunoasca si sa se reintoarca mereu aici.
Pufulet a ramas singur pe aici,  ma bucur si ma ingrijorez deopotriva pentru ca deja e foarte frig.  L-am vazut de cateva ori azi pe la feedere si pe crenguta, sau pe betele de la rosii. Statea acolo,  in bataia vantului rece si daca tot aveam aparatul in mana, am luat la repezeala unul din feeder-ele tubulare si am pasit incet-incet spre el.

 
 S-a uitat curios, si ma asteptam sa zboare. Am intins mana, si cred ca a recunoscut culoarea rosie a tubului plin cu nectar dulce.
 
 Intr-o mana aparatul foto, in cealalta feeder-ul si inima-mi batea de sa-mi sara din piept.
 Pufulet nu pare prea emotionat si se serveste tacticos din tubul pe care abia il tineam cu o mana tremuranda.
 
 
 
 
 De aproape,  este incredibil de frumos. Penele sclipitoare, pieptul pare aproape argintiu... si ochisorii... oh, o splendoare!!!!  Si daca tot sunt aici, l-am hranit macar si daca zboara nu-mi pare rau... asa ca am incercat sa-l si ating. La fel de incet si cu aparatul foto lucrand intr-una...
 
O vietate atat de mica, parte din natura nedomesticita s-a lasat hranit si usor atins. Iar eu  ma bucur la nesfarsit de darul urias al unui colibri atat de mic.
Gradina mea e multumita, si-a oferit nectarul si si-a primit rasplata pasarilor, fluturilor si insectelor pe care i-a gazduit. Iar Pufulet, ar trebui sa-si ia ramas bun si sa se indrepte spre tarile calde. Si eu si gradina il asteptam la anul.


11 comments:

  1. Ce frumos povestesti parca eram acolo cu voi !!!

    ReplyDelete
  2. Mă bucur alături de tine de parcă mi s-ar fi întâmplat mie.

    Să nu plângi dacă se va adeveri ce voi spune. După pene cred că este cam bătrâior. S-ar putea să simtă că nu mai poate să plece.

    Dar dacă a acceptat ocrotirea ta poate că îi va fi încă o vreme bine. Găsiți voi o soluție.

    ReplyDelete
  3. O adevarata MINUNE!
    Si ce-i cu adevarat fantastic e ca ai prins in poze momentele astea unice! Si sunt poze netremurate, clare atat de bune, incat m-ai facut sa traiesc clipele cu adevarat! Mi s-a strans stomacul, privind si citind!
    Pufulet te-a indragit! Poate ca nu mai vrea sa plece!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mihaela, am facut o multime de poze, si am si filmat. Sfarsitul sedintei foto a fost brusc: "batery depleteted" - se descarcase bateria! Eram asa emotionata ca imi sarea aparatul din mana :)

      Delete
  4. To niesamowite. Cudny, malutki koliber nie przestraszył się. Pozdrawiam.
    E uimitor. Lovely, nu mica pasare colibri frică. Al tău.

    ReplyDelete
  5. ooo, ai tot respectul si admiratia mea! asa de frumos ai povestit aceasta intamplare unica in viata unui om, incat aproape ca mi-au dat lacrimile. oi fi eu mai plangacioasa de fel, dar o asemenea minune nu i se intampla oricui, deci e normal sa existe atata emotie. nici nu vreau sa ma gandesc ce-a fost in sufletul tau cand apasai pe butonul aparatului! cred ca pufulet a simtit ca ai sufletul atat de bun.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cristina, ai prins perfect imaginea! tremuram de emotie, si parca nici acum nu-mi vine sa cred... noroc ca am pozele. Te imbratisez!

      Delete
  6. Pfii, mi-ai dat emotii! Parca tremuram eu cu aparatul in mana...

    ReplyDelete