"The glory of gardening: hands in the dirt, head in the sun, heart with nature. To nurture a garden is to feed not just on the body, but the soul" Alfred Austin

Translate

Wednesday, 12 February 2020

Uimitoarea calatorie a Fluturilor Monarch

Undeva in Mexico, o intreaga padure se imbraca in culoarea portocalie a fluturilor Monarch. Este Sanctuarul fluturilor, un loc magic unde pomii sint acoperiti milioane de fluturi, unde aripi delicate plutesc in aer ca intr-o poveste.
Numele latin este Danaus plexippus  si traiesc in America de Nord si Caraibe. Sunt fluturi de marime medie, cu aripile portocalii brazdate de linii negre si marginite de puncte negre si albe. 
Abia astept sa apara in gradina, si vara trecuta am avut un numar impresionant de mare. Plantele lor preferate in gradina mea sint Butterfly Bush ( Budleia - Liliac de vara) si Zinnia (Carciumaresele), dar nu se sfiesc sa se odihneasca pe orice alta floare. Viata lor insa, depinde de o planta buruiana, Asclepsias -  Ceara Albinei.


Migratia fluturilor Monarch e impresionanta, iarna hiberneaza in padurile din centrul Mexicului iar primavara se intorc in partea de Nord a Americii, in Canada si SUA, urmand ca in Septembrie-Octombrie sa reia drumul inapoi. Unul din locurile unde se odihnesc, adevarate sanctuare pentru Monarch, este Reservatia Mariposa din lantul muntos al Mexicului. Milioane de fluturi isi gasesc o noua casa in padurile verzi, si paduri intregi se imbraca intr-o uimitoare culoare portocalie.





Planta cea mai importanta pentru Monarhi este Asclepias  (Milkweed)  - Ceara Albinei, o planta considerata buruiana. Stropirile cu chimicale au dus la micsorarea ariilor unde creste Asclepsias si de aceea, numarul fluturilor  Monarh este in  continua descrestere. 


Viata unui fluture Monarch este in medie 4-6 saptamani  si de fapt sint patru generatii de fluturi care se nasc in calatoria dintre Nord si Sud. Primele doua sau trei  generatii migreaza din Mexic spre Nord, iar a patra generatie va face calatoria inapoi spre padurile Mexicului.

In Februarie-Martie, fluturii ies din hibernare si incep migrarea spre Nord . In drumul lor, femelele vor cauta locurile unde creste Asclepsias si vor depune sute de oua, urmand ca noi fluturi se se nasca si sa continue aceasta impresionanta calatorie.  Prima generatie de fluturi nascuti va aparea in Martie -Aprilie, si din instinct vor continua drumul spre Nord, oprindu-se la randul lor sa depuna ouale pentru ca o a doua generatie sa se nasca in Mai-Iunie.




Fluturii care ajung in gradina mea, sunt generatia a treia, iar la sfarsitul verii toti fluturii care apar vor fi generatia a patra. Foarte interesant, a patra generatie care se naste aici,  in Nord, este cea care va face drumul inapoi in Mexic. 
Acesti fluturi sunt denumiti “Super-Generatia”, traiesc 6-8 luni spre deosebire de fluturii care se nasc in timpul migrarii si zboara de vreo 10 ori mai mult decat stabunicii lor. Nu vor mai depune oua, pentru ca au nevoie sa acumuleze multa energie si sa reziste unui drum de vreo 4000 de km.
Aceasta generatie de fluturi va face drumul inapoi spre Mexic, acolo unde s-au nascut strabunicii lor. Uimitor, nu-I asa? Ce simturi si ce mecanisme conduc aceste frumoase insecte, pe un drum atat de lung?
Fluturii Monarch depind de planta Asclepsias, si este singura planta pe care o prefera sa depuna ouale. Planta este otravitoare pentru majoritatea altor specii,  dar este planta care gazduieste ouale, larvele si crisalidele Monarhilor. Larvele vor manca aceste frunze otravitoare si mai taziu fluturii se vor hrani din nectarul florilor.
Multe organizatii se lupta pentru crearea si pastrarea habitatelor pentru fluturii Monarch, si incurajeaza cresterea plantelor Asclepsias.


Viata acestor fluturi este uimitoare, si sunt enumerate multe teorii despre modul in care isi gasesc drumul din Nord in Sud si inapoi, cum isi transmit informatiile si cum isi aleg traseele migratoare. De cand am invatat despre acesti minunati fluturi, ii admir si mai mult, si incerc sa le ofer cat mai multe plante benefice lor.

In fiecare toamna, in apropiere de Windsor - Ontario, se aduna mii de fluturi  in rezervatia de la lacul Pelee. Ei sunt super-generatia care pleaca spre Mexico si se opresc acolo pentru cateva zile; sper sa fac si eu o vizita acolo in toamna asta.

Monarch Butterfly Migration Journey





















Friday, 7 February 2020

Smochini canadieni

Imi amintesc de smochinii din fata liceului, tufele imense, cu frunze frumos decupate. Aveau si fructe, unele aveau timp sa se coaca in caldura verii, pazite de linistea vacantei de vara. In toamna, era o provocare sa le culegi in ciuda vigilentei portarilor si a interdictiei de a pasi pe spatiul verde. 
Dupa un timp, smochinele devenisera doar fructele cu etichete pe care le cumparai din magazin, uscate sau proaspete, si recoltate  de pe undeva cu nume exotic si cald.

Acum trei ani spre toamna, cand gradinaritul se apropia de sfarsit, m-am ales cu un smochin in ghiveci, trei tulpini de vreo 30-40 cm cu cateva frunze ingalbenite. Arata sanatos dar trecut de vreme, si ma intrebam ce pot face cu smochinul asta la sfarsit de vara si in iarna canadiana. Eticheta se lauda ca rezista la minus 29 grd. Celsius.... hm, cam greu de crezut pentru un smochin atat de mic.
L-am plantat direct in pamant si am pus in plus ceva protectie de mulch, fara sa ii dau prea multe sanse de supravietuire.

Fara prea mult suspans, evident ca a trecut iarna, dovada postarea asta😉 nu numai ca a supravietuit dar a avut si fructe. Smochinele sint un bonus, pentru ca tufa in sine este atat de frumoasa!

Numele smochinului Chicago Hardy (Fig) originar din Sicilia, ramurile rezista iernilor pana la (-12C)  si radacinile pana la (-29C).
Peste iarna ramurile mor complet in zona mea, si am ceva emotii in primavara pana vad primii lastari.
Deci l-am plantat in toamna, a trecut prima iarna si  am urmarit cu surprindere cum creste, cum se inalta tot mai frumos si bogat. Florile sint insesizabile, cresc in interiorul fructului, si se autopolenizeaza.  Fructele apar pe tulpina langa frunza, micute cat un bob de mazare si au nevoie de foarte mult soare, cam 8 ore pe zi, ca sa se dezvolte si sa se coaca toamna tarziu.
Unele specii din zonele calde, au doua recolte, una creste pe ramurile din anul precedent ( breba) si urmatoarea din ramurile noi.
Nu e cazul smochinului meu, pentru ca vara e prea scurta, abia are timp sa produca o mica recolta si orice alte fructe vor muri peste iarna.
Pe timp de iarna, il protejez cu straturi de panza de sac, si un strat de protectie inalt la radacina.
Il desfac in primavara, in luna mai dupa ce a trecut pericolul de gheata si ninsoare.  Pentru ca ramurile mor peste iarna, le tai din varfuri cam 1/3 in primavara, si mai taziu mai tund din lastari ca sa mentin o oarecare forma. Ingrijirea peste vara e simpla, smochinul are nevoie de soare mult si apa, sa nu ramana pamantul uscat, si caam la 3 saptamani adaug fertilizant lichid 10-10-10 pentru arbusti.

Simplu si atat de frumos! 



 


Anul trecut primavara rece a incetinit foarte mult aparitia primilor lastari, aproape ca imi pierdusem speranta. Dar tarziu, la sfarsitul lui Iunie, am vazut primele ramuri. Au crescut foarte repede si frumos, cam 1.5 m inaltime si cam 1 m latime, dar a ramas mult mai mic decat in anul precedent.
Daca veveritele nu au pofte de smochine verzi, raman si cateva fructe pentru deliciul nostru.







 
 



 




Un iepuras a gasit adapostul potrivit pe timp de ploaie... 😊😍
 






















Sunday, 1 September 2019

Oriole


O vara cu Oriole, neasteptat de multe si cu pretentii la bunatati. De obicei apar la inceputul lunii Mai, iau cu asalt farfuriile rosii pregatite cu sirop de zahar pentru colibri si ignora complet farfuriile lor care sint portocalii. ( farfuriile pentru  oriole au orificiile mai largi, cat pentru ciocul lor, nu asa mici ca si colibrii ). Le plac fructele colorate, cirese foarte rosii, afine, struguri negri si portocale. 
Ca delicatese adora gemul de struguri... si devin foarte galagioase si suparate cand borcanul e gol.