Despre rosii

Am schimbat locul gradinii de legume. Adica doar rosiile si ardeii. Au ajuns in partea din spate a gradinii, acolo unde au fost cei trei lilieci. Au soarele de dupa amiaza, e mai spatios si mai "aerisit" si mai ales am loc suficient sa le curat si sa culeg roadele.

Am mai avut seminte de rosii romanesti, cateva in forma de inima, au crescut mari si carnoase. Sunt un pic rozalii la culoare si credeam ca mai trebuie sa se coaca. Din experienta verii trecute, am invatat ca rosiile prea mari nu au timp sa se coaca, de aceea prefer soiurile mai mici. Astea sunt totusi de marime medie, sper sa nu ajunga iarasi gogonele la borcan.

 

Rosiile maro, tot romanesti...sunt deocamdata un rosu mai inchis. Imi place forma lor aproape perfect rotunda, lucioasa. Au frunze putine, cresc destul de inalte. Desi tulpina este robusta si de un verde inchis - sanatos, banuiesc ca ceva nu le place, frunzele sunt stranse, usor torsionate, si au doar cate 2-3 rosii.

 

De aici am cumparat rasaduri de cherry tomatoes, erau in floare si aveau fructe deja pana a venit vremea sa le scot afara. Si pe scurt: inca mai culeg la ele, sunt delicioase.

 

Rosiile Roma, in forma de para au rodit din belsug. Dar fructele sunt foarte jos, aproape de pamant. Frunzele par sensibile si s-au imbolnavit foarte usor, multe rosii au cazut la pamant dar inca sunt in plina forta, culeg rosii zilnic de la ele.

 Nu le-am stropit cu nimic, au cam ingalbenit frunze, au cam cazut fructe... dar nimic ingrijorator. Totusi intr-una din zile ma intrebam ce s-o fi intamplat cu frunzele unei plante. Ramasesera doar coditele, si toata partea de sus a rosiei era fara frunze...cheala!

 

Abia dupa vreo doua zile am vazut "monstrul"... un vierme urias!!!

 

 Este viermele cu corn  Manduca quinquemaculata. Din pacate a sfarsit-o rau, nu a mai ajuns sa se transforme in fluture.Cu toate stradaniile mele de a aranja un strat ordonat si tinut sub control, rosiile astea tind sa devina o mica jungla. Dar locul pare bun, anul viitor tot aici voi avea gradina mea de rosii.

In asteptare

Sfarsitul iernii e cel mai greu, parca nu mai trece odata. Si ce faci ca timpul sa treaca mai repede? Seminte, rasaduri, planificari, planuri si proiecte.

Am inceput pregatirea rasadurilor deja de la inceputul lui februarie, si cred ca e cam devreme pentru ca pot muta plantele afara abia prin 20 mai, cand nu mai este posibil sa inghete. Dar plantele cresc bine si vor fi  suficient de mari sa reziste unui mic atac de gheata, daca le scot afara in prima saptamana din luna mai. Sunt un pic grabita si imprudenta, dar vara e prea scurta aici. 

Am pus seminte de rosii romanesti. Semintele sunt din recolta 2009, nu credeam ca mai iese ceva, dar cum altele nu aveam, am zis ca merita sa incerc. Si dragele de ele, uite-le cum cresc, am emotii si tin pumnii stransi sa reziste.

Din recolta de ardei de anul trecut (tot ardei romanesti) am pastrat cateva seminte, si bine am facut, pentru ca pliculetele trimise de acasa nu au mai ajuns la destinatie. As fi tare necajita sa nu am ardeii mei preferati in gradina.

 

Am pus seminte de ierburi aromatice, cimbru, rozmarin, busuioc, salvie  si  niste ardei mici iuti. Pana acum doar busuiocul da semne de viata, iar salvia se chinuie cu doua firicele anemice. 

Nu pare sa le mearga prea bine semintelor de Monarda ( Bee Balm) - au rasarit trei, si dupa o luna doar un fir mai supravietuieste. Semintele de Penstemon au iesit mai multe, dar mai am doar doua fire indraznete. Agastache, pare mai rezistent si sunt vreo 6 fire rasarite si stabile.  Am cumparat seminte McKenzie, si asta e ultima data cand voi mai lua firma asta. Anul trecut am zis ca e doar o intamplare, dar m-am convins acum, ca firma e slaba rau. Foarte scumpe, si in plic doar cateva seminte. 
Si sa trec acum la experimente mai pozitive, iata bulbii de Paperwhite, narcisele de hartie:

 

Ar fi trebuit sa le pun in decembrie, un buchet frumos de narcise sa inveseleasca zilele de iarna. Nici acum nu e prea tarziu, si e simplu si usor. Cel mai bine se folosesc vazele inalte de sticla transparenta, cateva pietricele sau scoarta de copac maruntita ( eu am folosit pamantul special pentru orhidee), care sa cuprinda jumatatea inferioara a bulbului. Se pune apa, nu prea multa - doar cat sa tina umed si sa se porneasca radacinile. In cateva zile se formeaza radacinile,  si au nevoie de multa lumina sa infloreasca. Vazele mele sunt cam scunde, cele mai potrivite sunt vazele inalte, pentru ca frunzele au tendinta sa se aplece. 

Ce altceva mai trebuie sa fac? (urmeaza happy-dance) am gasit in sfarsit bulbii de canna lily!!!!! Am cumparat bulbi de Canna Lucifer, rosu cu o dunga de galben, apoi Louis Cotton, galben ca soarele, si mai jos se vede rosul de foc al lui Red King Humberg:

 

Langa Canna Red King, sunt bulbii de Crocosmia, ambele in premiera in gradina mea.

Daca va amintiti de lista mea cu florile pentru vara aceasta ( vezi My wish list ) Polianthes - Tuberoza era un nume important pe lista... acum un pic mai aproape de realitate si gata de pus in ghiveci:

Inca e mult de lucru cu ingrijirea rasadurilor, sa pornesc bulbii si rizomii in ghivece, sa pregatesc uneltele de gradinarit  si uite asa, asteptarea devine mai putin apasatoare, si timpul trece incetisor. Pentru voi, cei care aveti deja primavara in gradina... Happy gardening!

Catalog Floral, A si B

In ordine alfabetica, si in cateva episoade urmeaza florile din gradina mea. Pentru fiecare floare voi alege doar cate o poza ( eh, poate doua?)  si e cam greu sa ma opresc doar la una! Apoi, trebuie sa fac o regula despre care nume il voi folosi: cel latin, cel romanesc sau cel englezesc...? Dupa o scurta deliberare am hotarat ca litera de catalog va fi dupa cum numesc planta, pentru ca uneori le spun numele in engleza, alteori in romana sau latina.

Primul episod: Litera A

Si incep cu Ardei... ardei romanesti din seminte cumparate de la Kaufland si trimise prin posta in Canada, unde au crescut frumos si au fost deliciosi. Ce buni sunt ardeii de acasa! 

Anisse Hyssop - Agastache, Isop  din categoria plantelor aromatice si preferate de colibri.

 

 Alyssum, planta anuala, excelenta ca planta de bordura.

Litera B

Busuioc, Basil  -  Columnar Basil, creste pana la 1,2m; varful depaseste balustrada terasei. A crescut in ghiveci si l-am pus la iernat in garaj, oare isi revine la primavara?

Black-Eyed Susan,  Rudbeckia sau Suzana-cu-ochi-negri, planta  perena

 si Black-Eyed Susan Vine, Thunbergia Vine -  planta cataratoare anuala

Balsamine, Impatiens - am umplut gradina cu ele. Un adevarat magnet pentru bondari si albine. Sunt pline de flori toata vara, dar sunt foarte sensibile la bruma.

Bruma de octombrie

A cazut si prima bruma; marti dimineata admiram peisajul albit si infrigurat. Am ignorat gandul de "uh, vine frrrrigul" si am recunoscut in sinea mea, ca fiecare anotimp aduce ceva frumos. Pentru cateva minute am admirat schimbarea gradinii  in lumina soarelui de octombrie.

 

Las deoparte contemplarea si revin la realitate: sunt in mare intarziere cu pregatirea gradinii pentru iarna. Pronosticul meu pentru prima ninsoare este 19 noiembrie, asta da optimism: sa sper la inca o luna fara zapada, eh?

Luna octombrie a inceput frumos, cu zile insorite si ultimele 2 weekenduri numai bune de lucrat in gradina. Bucuroasa de vremea buna, fac planuri marete si iata-ma afara, gata de lucru.
Dar parca mi-am iesit complet din ritm, ma invart de colo-colo, obosesc, ma murdaresc, dar nu se vede nimic in urma mea. 
Asta e sindromul "dezorientarii de gradina" -  incep sa curat aici, dar uit sa iau grebla.... ma intorc sa iau grebla si iata-ma in alt colt, studiind cu mare atentie o mica planta - o fi buruiana sau ce? Nu mai stiu de ce sunt in locul respectiv si incep sa adun constiincioasa uscaturile... ahaa, mi-ar trebui acum manusile.  Ma ridic si plec dupa manusi. Langa manusi, gasesc grebla,  care imi aminteste ca de fapt lucram in spate, langa lilieci. Cu ustensilele in mana pornesc spre spatele gradinii dar ma opresc sa admir un Blue Jay la feeder. Va place Blue Jay? Nu stiu cat de bine vedeti culorile, dar are un penaj albastru superb! E o pasare mare, isi anunta prezenta cu un tipat cam lugubru, si ii plac alunele.

Activitatea din gradina ma face uneori sa uit ca vine iarna. Ultimul colibri l-am vazut pe 20 septembrie, dar ( oare de unde???) au aparut o multime de alte ciripitoare, care mai de care mai colorate si ... amuzante. Inca nu le stiu numele, le recunosc dupa penaj si preferintele culinare, dar Tzik sigur le stie mai bine, si sta la panda cu rabdare.

Veverita continua sa fure alunele din feedere, cred ca isi face rezerve pentru la iarna... sa o vezi cum sapa repede o gropita, aseaza aluna, apoi pune pamantul la loc si in final bate cu labutele pamantul pe deasupra.

Si cine credeti ca s-a intors? E iepurasul! wow, dar a crescut prea mult! hm... nu cred ca se mai satura doar cu petale de crini. Deocamdata se plimba prin gradina vecinilor, si sper sa stea cuminte acolo.
Cate un Robin ratacit, ma pandeste si asteapta sa ma dau la o parte. Ma mir ca ii mai vad pe aici, credeam ca au plecat deja spre zone ma calde. Sunt uimitori cu dexteritatea lor de a gasi viermii de sub pamant: se plimba incet de colo-colo, apoi parca asculta cu capul aplecat intr-o parte. Si brusc, o miscare rapida cu ciocul in pamant si au si scos viermele.

 Ma asez, obosita de atata ..."dezorientare" si refac planul de lucru. Au trecut cateva ore, si acusi se duce soarele. Pana sa pornesc la treaba, altceva imi distrage atentia: toc-toc-toc... si ma opresc sa admir o frumusete de ciocanitoare, care munceste de zor pe o tulpina de liliac.

Si eu, decid ca am muncit destul, ma mai plimb putin printre florile tarzii, si continui sa analizez partile bune si partile slabe ale gradinii din vara asta. Punctul slab a fost spatiul, multe flori s-au chinuit ingramadite si unele au fost aproape complet ascunse. Inca mai lucrez la design, proiect indecis si neterminat. Partea buna... e simpla bucurie cand "ceva" se intampla in gradina.

Cine zice ca e toamna???

Ploaia rece de octombrie nu m-a oprit azi sa ies in gradina. E tare uricioasa toamna asta: de luni pana vineri, soare, caldut si chiar placut, sambata-duminica ori ploua torential ori o tine intr-o continua ploaie marunta si rece ... si cam asa de vreo 4 saptamani la rand. Mai e mult de lucru la gradina, nu reusesc sa fac prea multe in scurtele pauze dintre doua reprize de ploaie. E octombrie si inca gradina e plina de culoare, minunat spectacol de octombrie inflorit. Printre picaturile de ploaie, camera foto preia crampeie din finalul  sezonului de gradinarit.

 Macii au rasarit tarziu, nici eu nu stiu cum, probabil din seminte ramase de anul trecut. Si poate ca as fi avut mai multi, dar am uitat de ei si am smuls plantutele mici crezand ca or fi ceva buruieni. M-am bucurat sa-i vad cum apar dintre florile de godetia.

 Godetiile sunt in diferite stadii, multe sunt inca inflorite, unele mai au inca boboci, iar semintele nu par inca bune de cules. Vara viitoare vor avea un loc numai al lor, sper sa le pun mai bine in evidenta frumusetea.

 Weigela Joshua, a crescut foarte mult vara asta. Ramurile au devenit mai viguroase, au crescut putin mai inalte decat gardul, iar printre frunzele verde inchis au aparut cateva buchetele de flori, si asta ar fi a treia inflorire.

Zorelelor parca acum le merge mult mai bine decat in vara, cand abia vedeam cate o floare-doua. Acum au luat cu asalt toata zona si sunt pline de flori.

 La fel si Nasturtium, dupa ce a lenevit toata vara, abia acum cand asteptam prima bruma s-a imbogatit cu flori.

Balsaminele sunt primele flori care vor fi sau sunt deja afectate de vremea rece. Sunt cateva culori superbe pe care le vreau neaparat si la anul, dar ghinion, nu au semintele bune de cules. Verific si astept sa se faca semintele, dar sansele de a mai avea semintele inainte de prima bruma sunt cam mici.

Recolta mea de ardei si rosii... recolta bogata dar ... necoapta. Deja am pregatit borcanele pentru gogonele... ardeii insa, vor ramane afara si doar sper ca o sa mai culeg cate unul-doi pana ii doboara frigul.

Foarte bine arata Lavatera si langa ea singura Zebrina care a rasarit tarziu din seminte. Le-a batut vantul puternic si ploaia, nici nu le-am dat prea multa atentie si totusi m-au incantat cu florile lor toata vara, si nu numai atat, au atras o multime de fluturi si bondari.

Craitele si Chelone - Broasca Testoasa, se tin inca inflorite, nu par sa fie deranjate de vremea rece. Cativa bondari, un pic cam amortiti e drept, inca mai dau tarcoale florilor de chelone.

 Fara doar si poate, te poti baza pe dalii. Pline de boboci si flori, par nepasatoare de venirea toamnei.

Rhodo mic si Silverdust fac pereche prin culorile lor  ce amintesc de toamna si albul zapezii.

 

 Mda, flori si culoare, verde in frunze,  pasari si bondari, cate un fluture din cand in cand, e viata in gradina.

Si cand ma uit la gradina, imi vine sa spun "eh, mai e mult pana la toamna...."

Frumos sfarsit de vara

Oricat as incerca sa nu bag in seama ca soarele apune mereu mai devreme, ca diminetile si noptile devin din ce in ce mai reci si degeaba ma uit urat la norii intunecati: inevitabil, toamna e aici, pe aproape. Vantul si ploaia rece din ultimele zile sunt doar un mic semnal de avertizare, dar vara e inca la putere si zilele urmatoare se anunta caldute si insorite. Gradina are inca nevoie de soare si caldura, mai sunt multe de facut, de vazut si de admirat. Uite rosiile mele cum asteapta sa se coaca la soare, ardeii nu sunt inca gata de cules, gradina e inca plina de culoare, iar eu nu vreau sa ma despart de vara care trece.

Dupa cateva zile toride, toamna parea ca vrea sa mai astepte, dar uite ca acum s-a razgandit si si-a trimis deja zilele ploioase sa ii anunte venirea. Cu ploaie sau fara ploaie, cu crema solara sau cu o jacheta groasa, viata din gradina e la fel de interesanta. Zilele trecute am vazut o familie de Robin(i), intarziati in drumul lor spre locurile mai calde, s-au oprit pentru un pic, foarte bucurosi de semintele de floarea soarelui din gradina vecinei. Al nostru Robin a plecat de mult, si tocmai cand incepusem sa ne imprietenim mai bine. 

 Cel mai greu ma voi desparti de colibri, de "Bebilicele" mele dragi... astea sunt ultimele zile, trebuie sa plece toate in curand si sunt ingrijorata pentru ele, sa nu le prinda frigul pe aici. Nu ma plictisesc niciodata uitandu-ma la ele, si pe negandite am devenit un perseverent "hummingbird watcher": binoclul si aparatul foto mereu la indemana, deja disting ciripitul lor specific, invat obiceiurile lor  si inca sunt surprinsa de maiestria lor. Ma necajesc ca  pozele nu sunt de cea mai buna calitate, nu am pozitia sau lumina buna, iar blitzul le sperie. Totusi am perseverat binisor: ganditi-va ca acum cateva saptamani scriam ca-mi este imposibil sa le fotografiez, iar acum reusesc sa trag cliseu dupa cliseu. Mai ramane sa lucrez la calitate, dar pentru asta se cere si un aparat mai performant. 

 Bondarii sunt in mare verva, nu stiu prea multe despre ei, dar stiu sigur ca sunt innebuniti dupa balsamine si chelone - turtlehead.

 Godetiile, isi expun cu mandrie florile de satin rosu-alb, si desi putin inghesuite  printre impatiens, par sa fie fericite.

 Si unica supravietuitoare de Cypress Vine (Ipomoea) are flori, e cea care a scapat sa fie mancata de iepuras doar pentru ca era ascunsa (din intamplare) in spatele rosiilor si foarte aproape de Thunbergia.

Desi rozul nu a fost culoarea preferata, florile de Lavatera si-au castigat locul in gradina verii viitoare:

Levantica, de fapt English Lavender si Kew Red Lavender au crescut binisor in ghivecele lor. Se vor muta in primavara viitoare in fata casei, la intrare este un loc perfect pentru ele.

 Vantul puternic din ultimele zile mi-a pus la pamant o multime de flori, mi-a rupt floarea de cosmos, dar nu a facut ravagii mari... am avut noroc de data asta. Mi-era teama ca imi va rupe rosiile, care sunt mult prea dese si inalte, si  nici nu le-am legat bine. Am invatat si stiu pentru anul viitor. Asta e recolta saptamanii:

Hmm, deja vorbesc de vara viitoare,  oare am inceput sa fac planuri pentru gradina viitoare? ... oh, dar am o iarna lunga la dispozitie pentru noile planuri, nu?  Deocamdata, uite asa se odihneste gradina noastra: