"The glory of gardening: hands in the dirt, head in the sun, heart with nature. To nurture a garden is to feed not just on the body, but the soul" Alfred Austin

Translate

Monday, 6 September 2010

Frumos sfarsit de vara

Oricat as incerca sa nu bag in seama ca soarele apune mereu mai devreme, ca diminetile si noptile devin din ce in ce mai reci si degeaba ma uit urat la norii intunecati: inevitabil, toamna e aici, pe aproape. Vantul si ploaia rece din ultimele zile sunt doar un mic semnal de avertizare, dar vara e inca la putere si zilele urmatoare se anunta caldute si insorite. Gradina are inca nevoie de soare si caldura, mai sunt multe de facut, de vazut si de admirat. Uite rosiile mele cum asteapta sa se coaca la soare, ardeii nu sunt inca gata de cules, gradina e inca plina de culoare, iar eu nu vreau sa ma despart de vara care trece.

Dupa cateva zile toride, toamna parea ca vrea sa mai astepte, dar uite ca acum s-a razgandit si si-a trimis deja zilele ploioase sa ii anunte venirea. Cu ploaie sau fara ploaie, cu crema solara sau cu o jacheta groasa, viata din gradina e la fel de interesanta. Zilele trecute am vazut o familie de Robin(i), intarziati in drumul lor spre locurile mai calde, s-au oprit pentru un pic, foarte bucurosi de semintele de floarea soarelui din gradina vecinei. Al nostru Robin a plecat de mult, si tocmai cand incepusem sa ne imprietenim mai bine. 
 Cel mai greu ma voi desparti de colibri, de "Bebilicele" mele dragi... astea sunt ultimele zile, trebuie sa plece toate in curand si sunt ingrijorata pentru ele, sa nu le prinda frigul pe aici. Nu ma plictisesc niciodata uitandu-ma la ele, si pe negandite am devenit un perseverent "hummingbird watcher": binoclul si aparatul foto mereu la indemana, deja disting ciripitul lor specific, invat obiceiurile lor  si inca sunt surprinsa de maiestria lor. Ma necajesc ca  pozele nu sunt de cea mai buna calitate, nu am pozitia sau lumina buna, iar blitzul le sperie. Totusi am perseverat binisor: ganditi-va ca acum cateva saptamani scriam ca-mi este imposibil sa le fotografiez, iar acum reusesc sa trag cliseu dupa cliseu. Mai ramane sa lucrez la calitate, dar pentru asta se cere si un aparat mai performant. 
 Bondarii sunt in mare verva, nu stiu prea multe despre ei, dar stiu sigur ca sunt innebuniti dupa balsamine si chelone - turtlehead.
 Godetiile, isi expun cu mandrie florile de satin rosu-alb, si desi putin inghesuite  printre impatiens, par sa fie fericite.
 Si unica supravietuitoare de Cypress Vine (Ipomoea) are flori, e cea care a scapat sa fie mancata de iepuras doar pentru ca era ascunsa (din intamplare) in spatele rosiilor si foarte aproape de Thunbergia.
Desi rozul nu a fost culoarea preferata, florile de Lavatera si-au castigat locul in gradina verii viitoare:
Levantica, de fapt English Lavender si Kew Red Lavender au crescut binisor in ghivecele lor. Se vor muta in primavara viitoare in fata casei, la intrare este un loc perfect pentru ele.
 Vantul puternic din ultimele zile mi-a pus la pamant o multime de flori, mi-a rupt floarea de cosmos, dar nu a facut ravagii mari... am avut noroc de data asta. Mi-era teama ca imi va rupe rosiile, care sunt mult prea dese si inalte, si  nici nu le-am legat bine. Am invatat si stiu pentru anul viitor. Asta e recolta saptamanii:
Hmm, deja vorbesc de vara viitoare,  oare am inceput sa fac planuri pentru gradina viitoare? ... oh, dar am o iarna lunga la dispozitie pentru noile planuri, nu?  Deocamdata, uite asa se odihneste gradina noastra:



No comments:

Post a Comment