Slow down a little bit: enjoy the moment

De cate ori spun ca ma duc in gradina doar pentru cateva minute, nimeni nu ma crede. Ba parca apar si niste zambete misterioase de genul..."las'ca stim noi". Si zau, cobor doar pentru cateva minute, pentru ca e in timpul saptamanii, pentru ca e tarziu si acusi se insereaza, pentru ca am atatea de facut si prin casa, nu toata-ziua-buna-ziua-la-gradina. Si ies afara cu gandul sa dau o tura, sa "inspectez" putin zona si sa ma intorc in casa. In drumul meu spre gradina, inhat totusi si aparatul foto, ca nu se stie ce apare, si dupa cateva trepte ma intorc dupa binoclu, in mod sigur un hummingbird ma asteapta sus in pomi. Ies afara si arunc in fuga o privire... "mda, ar trebui sa ud din nou"; si oftez pentru ca azi e ziua "cu sot", udatul interzis de la primarie. Doar in zilele fara sot am "liber" dimineata si seara, pentru ca  asa e numarul la casa: fara sot - si asta e regula de udat gradinile pe timp de vara, udatul gradinii in functie de numarul casei. Pamantul e nisipos si nu retine prea multa apa, si dupa o zi cu soare este atat de uscat. Sa mentin gazonul verde este o lupta inutila, pentru ca, regula ne zice o singura data pe saptamana, doar lunea in cazul nostru putem pune aspersoarele si furtunul sa udam gazonul.

Fara sa vreau, mi-am format un obicei; incep vizita din stanga, merg de-a lungul gardului, ajung la stratul din spate, ma duc si pe langa tuia ce mascheaza gardul din spatele gradinii, apoi ma intorc prin partea dreapta.... si cum se facu ca iar am luat-o de la capat? Uite ce frumos si mari au crescut ferigile; ma aplec, verific pamantul si vad ca s-au inmultit peste masura. Hmm, ar trebui sa le raresc putin, si adaug asta in calendarul zilei de sambata. 

 Ma uit din nou la stratul de sub geam, care a crescut "salbatic" din semintele ramase din vara trecuta. Fac planuri cum va arata vara viitoare, adica mult mai ordonat si dichisit, si zambesc pentru ca intr-un fel, imi place jungla asta.

 Trec mai departe si iau fiecare planta la rand, ma uit cat a crescut, rup cate o buruiana, mai scutur sau rup florile moarte. Imi amintesc ca trebuie sa mai pun niste suporti pentru florile care au crescut prea mult, apoi vad ca au crescut niste buruieni taratoare pe gazon. Nu stiu cum, dar deja am o galetusa plina cu tot felul de resturi... asta e bine, inseamna ca am facut curatenie, nu?
 Golesc galetusa, imi iau si manusile cu mine... deja mainile mele sunt pline de pamant si urme de seva, ce e aia "manichiura?" Ma indrept de spate si ajung la "lilieci", o alta jungla de flori, intr-un colt cosmosul e mult mai inalt decat mine, iar balsaminele si daliile se rasfira peste plantele mici din fata lor. Cer scuze carpatinelor si craitelor ca le-am ascuns prea mult in spatele stratului, si planuiesc deja locul lor pentru la anul. Zambesc si felicit Phloxul pentru a doua inflorire, imi place parfumul discret si movul placut al florilor.

Soarele apune, e deja demult trecut pe dupa casa, si tantarii imi dau avertismente; se lasa seara. Uitandu-ma la tufa de crizanteme ma intreb a mia oara, ce soi este asta,  cred ca tufa are acum peste 80 cm in diametru. 

Ardeii cresc frumos, oare cand se culeg? ma uit la ei, sunt galbeni, dar parca nu suficient de galbeni. Mai studiez un pic galbenelele care nu au mers deloc bine anul asta. Cred ca a fost prea cald si prea multa umezeala pentru ele, frunzele si tulpinile pareau albicioase si suferinde. Am tot scos din ele, de teama sa nu se imbolnaveasca si celelalte plante. Langa Lavaterra, ma trezesc vorbind singura "tu de unde ai mai aparut?" 

 Ma declar multumita, desi mi-am marcat o gramada de lucruri care trebuie sa le schimb pentru vara viitoare. Rosiile ma ingrijoreaza, urmeaza o saptamana rece si ploioasa, oare mai au timp sa se coaca?  Simt mirosul rosiilor, tocmai ce am mai curatat un pic frunzele galbenite si lastarii nedoriti si din nou galetusa mea e plina. 
Cumva, minutele mele s-au transformat in ore, e intuneric desi e abia 8 jumate, si eu inca nu mi-am terminat vizita. Le spun zorelelor noapte buna si stiu ca dimineata ma voi bucura de o multime de flori.

Ma uit la ceas, si stiu ca e tarziu. Dar asa se intampla mereu, si orele mele in gradina nu imi par ore, ci minute. Nu am stat o clipa, dar nu pot zice ca am muncit... eu nu muncesc in gradina, eu "gradinaresc".

Totusi, sambata asta... pe cand ma pregateam  "de gradinarit", un gand m-a traznit ca din senin.  Ce-ar fi daca mi-as pune un scaun si nu as face altceva decat sa savurez caldura si "pulsul" gradinii? sa nu credeti ca nu fac asta... dar mereu admir gradina de sus de pe terasa; de cate ori sunt jos, zici ca-s un bondar, alerg de colo-colo, mereu sunt in miscare, mereu urmarind cate ceva.

Si uite-ma stand la soare, in mijllocul florilor, fara sa le controlez, fara sa le bibilesc, pur si simplu stau si ma bucur de soare, gandindu-ma de ce nu am facut asa mai demult. E mult mai placut sa fii aici jos, decat sus pe terasa, aud zumzetul bondarilor, vad pasarile si fluturii, ma bucur de fiecare hummingbird care vine la feeder si ma delectez citind cateva pagini din Coelho...Duminica, la fel... si bine am facut, ca saptamana care urmeaza, temperatura scade drastic, ploi si frig... mi-am luat la timp o ultima doza din caldura de vara.