Stapanul gradinii

 The Master of the garden: the beautiful and amazing Hummingbird

El e Ruby, si de cateva saptamani a pus stapanire pe toata gradina. Sta cocotat la inaltime pe o ramura de Trompeta (campsis radicans) si controleaza tot ce misca in gradina. Mereu in acelasi loc, pe crenguta dintre cele doua flori portocalii ale trompetei, Ruby se odihneste sau vegheaza asupra gradinii. Din casa il vad ca o mica pata alba sau o ca o scanteiere de verde-galbui in bataia soarelui.

 Cand nu hoinareste pe undeva in cautare de flori si insecte, Ruby ne urmareste de pe crenguta lui cand iesim pe terasa, cand suntem in gradina si chiar imi stie locul unde ma ascund cand vreau sa-i fac poze. Parca stie ca am camera in mana, imediat se ascunde intre ramurile stufoase ale pomului din spatele gardului. Nu se prea lasa fotografiat, si imediat isi ia zborul, se duce undeva mai departe si ciripeste nemultumit ca ii deranjez siesta.

Pe cat este de mic - atat de mic ca il poti confunda usor cu un fluture - pe atat este de razboinic: in momentul cand un alt colibri ajunge in gradina sau la feeder, Ruby se arunca in viteza asupra intrusului, scoate sunete stridente si suparate, zhmm- zhmm, se aude bazaitul aripilor si incepe o teribila urmarire aeriana, pentru ca nici "intrusul" nu se lasa mai prejos.

Privesc uimitorul spectacolul aerian:  zboara la inaltime si coboara in viteza, se opresc parca suspendati in aer in pozitie aproape verticala, cautand cu privirea cealalta pasare, se rotesc in cerc sau zboara in forma de U de repetate ori ca sa-si intimideze adversarul. Gonesc unul dupa celalalt uneori sus de tot alteori sunt foarte jos aproape de pamant. Stiati ca se pot roti complet stagnand in aer? ca un elicopter micut, se opresc in aer se uita in jurul lor, o rotire completa apoi o coborare si dintr-o data ii vezi sus in aer. 

Inaintea lui Ruby, locul de pe crenguta era domeniul unui foarte simpatic colibri, l-am botezat Nasty. Il recunoastem dupa o mica pata rosie pe piept si dupa comportament: este atat de obraznicut! Micutul curios era mereu foarte flamand, trecea pe la  toate feederele de cate 2-3 ori consecutiv, apoi zbura din floare in floare, cautand nectar dulce si insecte.

 Lui Nasty i-am facut cele mai multe poze, asteptam ascunsa langa tufa de zmeur, stia ca sunt acolo, si chiar "poza". Uite-l scuturand din aripi, si uite-l cu un piciorus in aer...

Si Nasty a fost "stapanul gradinii" pentru o buna perioada de timp, si am reusit sa-l fotografiez mai multe zile consecutive, asteptand ascunsa langa tufa de zmeur de sub pomi.

,

Lui Nasty nu-i e teama sa vina la mancare in prezenta noastra, si uneori atat de aproape ca l-am fi putut atinge cu mana. Bineinteles ca vocifereaza... tzee, tzee... si zumzaie din aripi ca un bondar urias. Intr-o zi, in obisnuita raita la feeder, s-a intors spre mine, a coborat la mai putin de jumate de metru in fata mea, atat de neasteptat si surprinzator de aproape, incat m-am tras brusc inapoi si aproape era sa cad de pe scaun de surpriza si de hohote de ras. Nasty planeaza, zboara pe verticala la o oarecare distanta si se opreste in aer cam in dreptul fetei de parca ar fi vrut sa te "scaneze", un contact vizual direct: "da' tu cine mai esti?". Sunt atrasi de culoarea rosie, si dupa un timp mi-am dat seama ca se apropie asa mult chiar pentru ca purtam o bluza rosie...LOL:si recunosc ca dupa ce am descoperit acest mic secret, mai mereu am purtat rosu in gradina.
Il mai vedem pe Nasty la feeder si credem ca sta undeva prin apropiere, pentru ca apare foarte des. Uneori reuseste sa-l fenteze pe Ruby si ii ocupa locul de veghe pe crenguta. Se cearta intre ei... tzee-tzee-tzee... si se ciondanesc si se gonesc unul pe altul.  Dispar in departare, si... liniste. Dupa un timp, cam 15-20 minute, unul din ei se intoarce si bineinteles flamand, da o tura pe la toate trei feederele... ca deh, poate la unul o fi siropul mai dulce. Aici am reusit sa prind mai bine si culoarea, de obicei pozele sunt in contralumina si nu se vede penajul lucios.

 De la inceputul verii si pana acum, fiecare zi a facut povestea unui hummingbird: a fost Fetita, foarte sperioasa si sfioasa, a fost Bossy, certareata si cu atitudine de sef, apoi a venit Grasuta, vizibil cea mai mare dintre toti colibri care ne viziteaza. Uneori nu mai stiu care din ele o fi, dar pentru mine, toate sunt "Bebilice" numele de alint.
Nici unul din colibrii fotografiati nu are gulerasul rosu, deci banuim ca sunt toate fetite, doar Nasty cu pata lui rosie, ar putea fi un mascul tanar. Fetitele sunt mai agresive si mai teritoriale decat baietii din cauza ca ele isi cresc singure puii.

Nu am reusit nici o poza clara cand sunt in cautare de nectar la flori. Este fascinant sa vezi o mica pasare cum zboara ca un bondar din floare in floare, uneori atat de jos spre pamant. Le poti confunda usor cu un fluture mare, sau cu un bondar urias, dupa felul in care zboara. Mi-era teama ca o sa se hraneasca doar cu siropul din feeder;  nici vorba: florile sunt la fel de cautate, sunt de fapt o sursa principala de hrana, plus insectele mici pentru proteine.

Viespile sunt si ele atrase de siropul dulce si chiar devin agresive in prezenta unui colibri, am vazut chiar cum se aduna sa nu lase colibri la mancare. Se vede in poza o viespe ce incearca sa ajunga la feeder; viespile si furnicile, o mare pacoste cu care m-am luptat toata vara.

E mijlocul lui septembrie si surprinzator, avem cam patru - cinci colibri simultan in gradina....e semn ca se apropie timpul de plecare, si au drum lung de facut, cred ca sunt vreo 2000 de km pana jos in Golful Mexic. Calatoriti cu bine, bebilice dragi.

Sunt ultimele lor zile pe aici si parca ne ofera spectacolul de adio inainte de marea calatorie.  Si acum se cearta si se gonesc, dar e ceva diferit: am vazut si doi colibri simultan la feeder, parca se asteapta una pe alta la mancare, pentru ca imediat sa reinceapa o goana si o urmarire nebuna. E uimitor, e frumos, spectaculos si amuzant... si nu crezi, pana nu vezi...

Din cauza frigului, se adapostesc in pomul cel mare din spatele gardului, si am mai pus doua feedere in spatele gradinii chiar in apropierea pomului. E mai usor si mai direct pentru ele sa isi refaca energia, sunt mai ferite de ploaie sau alte pericole. S-a facut foarte frig, ploua mai mereu si gata: e toamna iar. Pozele sunt facute intr-o sambata rece si ploioasa ( cam asa au fost in ultimul timp): le-am surprins odihnindu-se chiar pe suportul de pe terasa, poza e luata din casa si prin plasa de la geam.

Micuti Colibri, ei au dat stralucire verii... si nu as fi crezut ca sunt atat de uimitori! Mi-ar place sa vedeti si voi micutele pasari, sunt sigura ca le-ati indragi. Nu am mai facut prea multe poze, prefer sa le admir si atat. Si mereu zambesc, zambesc (sau chiar rad in hohote) si zambetul imi ramane in suflet pentru toata ziua.

In fiecare seara, ma gandesc ca gata, asta a fost ultima... dimineata ma uit pe geam si vad o mica pata alba pe crenguta de trompeta: florile trompetei s-au dus de mult, dar Stapanul gradinii e acolo, da din aripi, ciripeste si vegheaza.

Apoi ne zicem buna dimineata pe terasa...cred ca le place gradina mea, sau gradina lor,  gradina colibrilor, Hummingbird's garden.