Din ograda

Black squirrel, veverita neagra, apare peste tot, in apropierea caselor, in pomii de pe marginea drumurilor, in parcuri, si in locuri in care nici nu gandesti. Sunt foarte indraznete, si nu le e teama sa scotoceasca prin lucrurile de pe balcon, sau sa se certe cu cainele, pisica ori chiar cu persoana care incearca sa le goneasca.

Dupa ce a terminat toate merele si alunele, Negricioasa a gasit o aripioara de pui pe care a inceput sa o rontaie cu multa placere.

Cand ne-am mutat aici, am fost mirata ca nu le vad prin gradina. Rareori, mai aparea cate o negricioasa, care doar studia terenul de sus de pe gard.  Au venit toamna tarziu, si atunci am inteles de ce se vand casutele pentru seminte de pasari cu protectie "antiveverite", si puteti sa revedeti aici  veverita hoata 

O rubedenie, Grey Squirrel - veverita "gri" incearca sa goleasca si ultimele seminte din feeder.

Mai tarziu, scormoneste in pamant in cautarea rezervelor puse la pastrare pentru zile mai grele. 

Anul trecut, vara pe inserate, il vad pe Tzik agitandu-se in fata usii de la terasa si era nervos rau! Am ramas fara grai, cand am vazut ditamai curcanul salbatic plimbandu-se tacticos pe balustrada. Croncanea ceva pe limba lui si se uita atent la noi, ascunsi dupa usa de plasa. Nu e obisnuit ca un curcan salbatic sa se apropie atat de mult, si oare ce cauta acolo, singur? I-as fi oferit ceva de mancare, dar cine sa stie ce mananca curcanii salbatici? dupa vreo 20 de minute, si-a luat zborul, a mai stat un pic in gradina si dus a fost.

 

In loc de randunele, il asteptam pe Robin, ca vestitor al primaverii. Este ceva mai mic decat un porumbel, are capul si aripile negre si pieptul portocaliu. Foarte greu de prins in poza, desi sunt mai mereu in gradina, scormonind dupa viermii de pamant. Intr-una din zile, in garaj, un mic pui de Robin, dormea linistit. Dupa ce ne-am speriat reciproc, am incercat sa-l scot afara la aer... sa se duca la mama lui.

Puiul de Robin a gasit iesirea din garaj, dar mai departe nu stiu ce s-a intamplat... pisici vagaboande nu sunt, deci sper ca si-a luat zborul nevatamat.

Dupa ce au plecat Colibrii, am hotarat sa pun seminte pentru pasarile care ierneaza aici. Despre Finch, poate va mai amintiti, e pasarea galbena care zboara de parca ar inota in aer. 

Si-a mai pierdut din frumosul penaj galben, care acum e un maroniu, dar sa vedeti ce ciudat mananca: se aseaza pe suport, apoi brusc se lasa cu capul in jos... iata-i cum atarna:

Sunt mai multe pasari care s-au obisnuit sa vina la seminte, dar nu prea le stiu numele. Pe Chickadee insa, il vad toata ziua si iata ce frumos pozeaza:

O alta frumusete este Blue Jay, pe care nu l-am mai vazut in ultimul timp.

Iepurasul de asta vara a crescut, si stiu ca mai trece pe aici, pentru ca il dau de gol urmele din zapada. Asa era asta-vara:

Colibrii sunt cei pe care ii astept cu mare nerabdare, ei sunt vedetele gradinii.

Nu locuiesc la tara, si nici chiar la marginea orasului, daca asta va intrebati. Nici eu nu stiu sa explic de ce sunt atatea "salbaticiuni" asa aproape de casa omului. Si nici nu am spus tot: gaste salbatice, soimi, sconcsi, ratoni, si uneori mai auzi ca un coiot s-a ratacit prin oras. 
Ar mai fi si altii de pomenit, dar or mai veni si alte ocazii.

Octombrie # 3

Monarch Butterfly

Octombrie # 1

Chicadee

Stapanul gradinii

 The Master of the garden: the beautiful and amazing Hummingbird

El e Ruby, si de cateva saptamani a pus stapanire pe toata gradina. Sta cocotat la inaltime pe o ramura de Trompeta (campsis radicans) si controleaza tot ce misca in gradina. Mereu in acelasi loc, pe crenguta dintre cele doua flori portocalii ale trompetei, Ruby se odihneste sau vegheaza asupra gradinii. Din casa il vad ca o mica pata alba sau o ca o scanteiere de verde-galbui in bataia soarelui.

 Cand nu hoinareste pe undeva in cautare de flori si insecte, Ruby ne urmareste de pe crenguta lui cand iesim pe terasa, cand suntem in gradina si chiar imi stie locul unde ma ascund cand vreau sa-i fac poze. Parca stie ca am camera in mana, imediat se ascunde intre ramurile stufoase ale pomului din spatele gardului. Nu se prea lasa fotografiat, si imediat isi ia zborul, se duce undeva mai departe si ciripeste nemultumit ca ii deranjez siesta.

Pe cat este de mic - atat de mic ca il poti confunda usor cu un fluture - pe atat este de razboinic: in momentul cand un alt colibri ajunge in gradina sau la feeder, Ruby se arunca in viteza asupra intrusului, scoate sunete stridente si suparate, zhmm- zhmm, se aude bazaitul aripilor si incepe o teribila urmarire aeriana, pentru ca nici "intrusul" nu se lasa mai prejos.

Privesc uimitorul spectacolul aerian:  zboara la inaltime si coboara in viteza, se opresc parca suspendati in aer in pozitie aproape verticala, cautand cu privirea cealalta pasare, se rotesc in cerc sau zboara in forma de U de repetate ori ca sa-si intimideze adversarul. Gonesc unul dupa celalalt uneori sus de tot alteori sunt foarte jos aproape de pamant. Stiati ca se pot roti complet stagnand in aer? ca un elicopter micut, se opresc in aer se uita in jurul lor, o rotire completa apoi o coborare si dintr-o data ii vezi sus in aer. 

Inaintea lui Ruby, locul de pe crenguta era domeniul unui foarte simpatic colibri, l-am botezat Nasty. Il recunoastem dupa o mica pata rosie pe piept si dupa comportament: este atat de obraznicut! Micutul curios era mereu foarte flamand, trecea pe la  toate feederele de cate 2-3 ori consecutiv, apoi zbura din floare in floare, cautand nectar dulce si insecte.

 Lui Nasty i-am facut cele mai multe poze, asteptam ascunsa langa tufa de zmeur, stia ca sunt acolo, si chiar "poza". Uite-l scuturand din aripi, si uite-l cu un piciorus in aer...

Si Nasty a fost "stapanul gradinii" pentru o buna perioada de timp, si am reusit sa-l fotografiez mai multe zile consecutive, asteptand ascunsa langa tufa de zmeur de sub pomi.

,

Lui Nasty nu-i e teama sa vina la mancare in prezenta noastra, si uneori atat de aproape ca l-am fi putut atinge cu mana. Bineinteles ca vocifereaza... tzee, tzee... si zumzaie din aripi ca un bondar urias. Intr-o zi, in obisnuita raita la feeder, s-a intors spre mine, a coborat la mai putin de jumate de metru in fata mea, atat de neasteptat si surprinzator de aproape, incat m-am tras brusc inapoi si aproape era sa cad de pe scaun de surpriza si de hohote de ras. Nasty planeaza, zboara pe verticala la o oarecare distanta si se opreste in aer cam in dreptul fetei de parca ar fi vrut sa te "scaneze", un contact vizual direct: "da' tu cine mai esti?". Sunt atrasi de culoarea rosie, si dupa un timp mi-am dat seama ca se apropie asa mult chiar pentru ca purtam o bluza rosie...LOL:si recunosc ca dupa ce am descoperit acest mic secret, mai mereu am purtat rosu in gradina.
Il mai vedem pe Nasty la feeder si credem ca sta undeva prin apropiere, pentru ca apare foarte des. Uneori reuseste sa-l fenteze pe Ruby si ii ocupa locul de veghe pe crenguta. Se cearta intre ei... tzee-tzee-tzee... si se ciondanesc si se gonesc unul pe altul.  Dispar in departare, si... liniste. Dupa un timp, cam 15-20 minute, unul din ei se intoarce si bineinteles flamand, da o tura pe la toate trei feederele... ca deh, poate la unul o fi siropul mai dulce. Aici am reusit sa prind mai bine si culoarea, de obicei pozele sunt in contralumina si nu se vede penajul lucios.

 De la inceputul verii si pana acum, fiecare zi a facut povestea unui hummingbird: a fost Fetita, foarte sperioasa si sfioasa, a fost Bossy, certareata si cu atitudine de sef, apoi a venit Grasuta, vizibil cea mai mare dintre toti colibri care ne viziteaza. Uneori nu mai stiu care din ele o fi, dar pentru mine, toate sunt "Bebilice" numele de alint.
Nici unul din colibrii fotografiati nu are gulerasul rosu, deci banuim ca sunt toate fetite, doar Nasty cu pata lui rosie, ar putea fi un mascul tanar. Fetitele sunt mai agresive si mai teritoriale decat baietii din cauza ca ele isi cresc singure puii.

Nu am reusit nici o poza clara cand sunt in cautare de nectar la flori. Este fascinant sa vezi o mica pasare cum zboara ca un bondar din floare in floare, uneori atat de jos spre pamant. Le poti confunda usor cu un fluture mare, sau cu un bondar urias, dupa felul in care zboara. Mi-era teama ca o sa se hraneasca doar cu siropul din feeder;  nici vorba: florile sunt la fel de cautate, sunt de fapt o sursa principala de hrana, plus insectele mici pentru proteine.

Viespile sunt si ele atrase de siropul dulce si chiar devin agresive in prezenta unui colibri, am vazut chiar cum se aduna sa nu lase colibri la mancare. Se vede in poza o viespe ce incearca sa ajunga la feeder; viespile si furnicile, o mare pacoste cu care m-am luptat toata vara.

E mijlocul lui septembrie si surprinzator, avem cam patru - cinci colibri simultan in gradina....e semn ca se apropie timpul de plecare, si au drum lung de facut, cred ca sunt vreo 2000 de km pana jos in Golful Mexic. Calatoriti cu bine, bebilice dragi.

Sunt ultimele lor zile pe aici si parca ne ofera spectacolul de adio inainte de marea calatorie.  Si acum se cearta si se gonesc, dar e ceva diferit: am vazut si doi colibri simultan la feeder, parca se asteapta una pe alta la mancare, pentru ca imediat sa reinceapa o goana si o urmarire nebuna. E uimitor, e frumos, spectaculos si amuzant... si nu crezi, pana nu vezi...

Din cauza frigului, se adapostesc in pomul cel mare din spatele gardului, si am mai pus doua feedere in spatele gradinii chiar in apropierea pomului. E mai usor si mai direct pentru ele sa isi refaca energia, sunt mai ferite de ploaie sau alte pericole. S-a facut foarte frig, ploua mai mereu si gata: e toamna iar. Pozele sunt facute intr-o sambata rece si ploioasa ( cam asa au fost in ultimul timp): le-am surprins odihnindu-se chiar pe suportul de pe terasa, poza e luata din casa si prin plasa de la geam.

Micuti Colibri, ei au dat stralucire verii... si nu as fi crezut ca sunt atat de uimitori! Mi-ar place sa vedeti si voi micutele pasari, sunt sigura ca le-ati indragi. Nu am mai facut prea multe poze, prefer sa le admir si atat. Si mereu zambesc, zambesc (sau chiar rad in hohote) si zambetul imi ramane in suflet pentru toata ziua.

In fiecare seara, ma gandesc ca gata, asta a fost ultima... dimineata ma uit pe geam si vad o mica pata alba pe crenguta de trompeta: florile trompetei s-au dus de mult, dar Stapanul gradinii e acolo, da din aripi, ciripeste si vegheaza.

Apoi ne zicem buna dimineata pe terasa...cred ca le place gradina mea, sau gradina lor,  gradina colibrilor, Hummingbird's garden.

Happy Hummingbird Watching

La inceput a fost o simpla curiozitate, frumos si interesant totodata, apoi a devenit intrigant, apoi surprinzator si extraordinar de frumos. Spuneam intr-o alta postare ca suntem in asteptarea colibrilor, dar nici eu nu imi imaginam cum se va transforma aceasta asteptare. A devenit o bucurie zilnica, este sclipirea zilei, un flash de culoare si energie. 

 Am invatat sa am rabdare si sa astept cu aparatul in mana minute in sir, pana reusesc sa imortalizez o fractiune din spectacolul uimitor al unui colibri in aer. Niciuna din pozele de pana acum nu reda cu adevarat frumusetea acestor micutze zburatoare. Sunt atat de mici ca incap pe o frunza, zborul lor este unic, si li se spunea "bijuterii zburatoare" din cauza culorii stralucitoare in razele soarelui.

Ruby Throated Hummingbird traieste in Ontario, isi face aparitia in luna mai, cuibareste si petrece vara aici, si va ierna departe in Golful Mexic, Texas si Mexic. Ultimele zile reci si ploioase mi-au reamintit ca e timpul lor de plecare. In curand, vor pleca colibrii tineri si femelele ramase aici, masculii pleaca deja la sfarsitul lunii iulie si tot ei vor fi primii care vor reveni in luna mai. Se hranesc cu nectarul florilor dar si cu insecte mici. Au un metabolism foarte rapid si au nevoie de hrana cam la fiecare 5-15 minute. De aceea siropul de zahar este un supliment important si necesar pentru refacerea energiei. In noptile friguroase sau daca raman fara sursa de hrana, au capacitatea de a-si reduce drastic metabolismul si intra intr-un fel de hibernare numita "torpor".
Sunt foarte teritoriale si isi apara cu strasnicie sursele de mancare, fie florile fie feederele. Odata ce au invatat locul unde se pot hrani vor reveni ani la rand si isi vor aduce  si puii. Inainte de plecare se hranesc asiduu, devin agresive si vor goni orice alt intrus. 
Iata un Hummingbird la feeder, zgomotul aripilor face un zumzet specific, zboara in jurul biberonului, nu prea ii pasa ca sunt acolo si se arunca spre sursa de sirop dulce. Este singura pasare care poate zbura cu spatele, zboara pe vericala si orizontala, se poate opri in aer si de multe ori le-am vazut intr-o pozitie aproape vericala, stagnand in aer. Zborul lor este pur si simplu fascinant.

Le urmarim in fiecare zi, le-am invatat obiceiurile, inevitabil au primit cate un nume si fara ezitare stim care colibri este un "obisnuit" al casei si care este nou venit.
Le-am aflat locurile preferate in pomii din spatele gradinii si speram la anul sa cuibareasca in apropiere de gradina noastra. Cuibul lor este foarte ingenios facut din plante in interior si pe exterior intarit cu licheni si fire de panza de paianjen. Este de marimea unei monede si va gazdui doar doi pui, de care doar femela se ingrijeste. De obicei in timpul clocitului, si dupa ce puii ies din oua, cauta hrana foarte aproape de cuib si pe un traseu cat mai scurt si sigur. Este atat de extenuata incat cantareste doar jumatate din greutatea puilor in momentul cand puii ajung la "maturitate" si sunt gata sa iasa din cuib. 
Doar masculul are gulerul rosu, femelele si tinerii au gulerasul alb, penele au un verde de smarald stralucitor in bataia soarelui. In umbra, penajul apare intunecat, in nuante de gri, dar se vad puternic micile markere de penaj alb la coada. 

Colibri nu canta, dar scot sunete, ceva de genul keek, or tzk... sa le vezi ce certarete sunt! Uneori ne considera pe noi intrusii si se apropie incredibil de mult, si se uita curioase..Vin uneori atat de aproape ca le-as putea atinge cu mana.

Folosesc doar trei feedere, unul mai mare in gradina si doua mici atarnate la terasa. Este foarte important sa fie mereu spalate si dezinfectate, siropul il schimb la doua-trei zile sa nu cumva sa fermenteze sau sa faca mucegai sa se imbolnaveasca pasarile. Siropul se face dupa reteta exacta de 4 parti apa si una de zahar.  Cand se nimeresc mai multe la feeder, se gonesc una pe alta si ca sa evit conflictele, la anul voi mai adauga niste feedere in gradina. Vor pleca curand dar feederle se tin afara pana la inceputul lui octombrie, in cazul ca vreun colibri intarziat sau ranit are nevoie de hrana si energie.
Chiar si acum, dupa atatea saptamani, ramanem nemiscati si muti de uimire, parca te hipnotizeaza si nu-ti mai  poti lua ochii de le ele. 
Sunt intr-adevar Flying jewels, bijuterii zburatoare, si suntem atat de recunoscatori ca avem ocazia sa le admiram. 


Vedeti si
http://www.hummingbirds.net/

Luna cu gust bun

E inceput de august, unii s-au saturat de caldura si arsita, altii se gandesc cu parere de rau ca a mai ramas doar un pic din vara asta, si nu conteaza de care parte esti, toamna va veni oricum. Cred ca Copilu' avea doar vreo trei anisori cand a spus ca luna august este "luna cu gust bun", si  chiar are dreptate. Luna august iti aduce roadele pe masa, fructele si legumele al caror gust proaspat, bun si sanatos ii ducem dorul o iarna intreaga. Nu ma gandeam sa-mi fac o gradina de vegetale, dar uite ca s-a intamplat sa am acum rosii si ardei, si castraveti, si leustean, zmeura, plus cateva plante aromatice si ma cam uit in gradina unde as putea face inca un pic de loc pentru cele de anul viitor.

Vara trecuta am avut rosiile pe care nu le-am plantat eu. Au crescut pur si simplu din semintele ramase in pamant din toamna. Fara rasaduri, ci doar seminte care au supravietuit unei ierni lungi si grele, si care au inceput sa creasca fara sa le acord prea multa grija sau atentie. La un moment dat stratul de "flori" devenise prea aglomerat, niste "plante" - ziceam eu, cresc asa lungi pe pamant. Eh, intr-o zi, am ridicat  una din "plantele" care se lungeau pe pamant pe zi ce trecea in cautarea soarelui si stupoare:  era un sanatos si frumos "rasad" de rosie, si nu numai unul.... Mi-a parut atat de rau ca le-am neglijat, repede le-am facut loc printre tot ce plantasem acolo, le-am legat pe bete de bambus, zicand totusi in sinea mea ca e munca in zadar. Nu prea aveau soare decat doar un pic dimineata, nici loc nu prea aveau - erau tare ingramadite. Apoi, vara trecuta a fost frig, si ploua cam tot a doua zi.  Dar nu te pui cu mama natura: am avut o recolta bogata de Cherry Tomatoes, mici si dulci si tare bune la gust.

 

Asta a fost vara trecuta, si ziceam ca gata cu legumele, si daca am avut noroc odata, nu ma incumet si a doua oara. Dar iata ca primesc seminte de rosii de acasa. Ooooh, frumos impachetate si etichetate de socrul meu: rosii mari, rosii inimioara mici, rosii inimioara mari, si rosii maro-dulci, plus un plic cu seminte de castraveti. Nah, ce ma fac cu ele? pai sunt "de acasa" nu? si tot ce vine de acasa e bun, nu-i asa?

Si uite-ma prin februarie, pregatind rasadurile, cu "teoria" invatata, dar probabil mai putin inteleasa... am pierdut la transplatare rosiile inimioara mici, apoi pe celelalte mi-a fost mila sa le raresc si au crescut cam anemice, apoi le-am udat prea mult sau deloc. Cele ramase in viata, au inceput insa sa creasca frumos. Intre timp, imi dau seama ca poftesc si la ardeii grasi, galbeni si frumosi, ardei pe care aici nu ii gasesc decat in piata si pentru un timp foarte scurt.

Cu gandul la gustul ardeilor de acasa, la ardeii umpluti sau ardeii copti, iata ca astept cu nerabdare plicul de la tata, care imi trimite semintele de ardei si (bonus) seminte de gogosari rosii.

Eh, as putea sa povestesc o gramada, dar long story short: am plantat rosiile, am plantat ardeii si gogosarii, am plantat si castravetii. Am extins spatiul de gradinarit de trei ori, pentru ca nu m-am indurat sa arunc frumusete de plante. Aici sunt ardeii, cam la 3 saptamani dupa ce i-am pus in pamant.

Pana la urma am ramas cu rosiile mari, cateva rosii inimioara mari si cateva rosii maro. N-am idee inca cum or fi rosiile maro. Din celelalte am mai vazut si mancat. Acum astept sa se coaca prima "recolta, plantele cresc frumos, doar atat ca le-am inghesuit cam mult si e cam greu sa le intretin. Mi-am amintit ca ar trebui sa le copilesc, si am mai si rupt din ramurile care cresc aiurea. Pe langa straturile de rosii si ardei am plantat craite, se zice ca mirosul lor vor tine departe daunatorii ( mit sau realitate???). Nu am vazut urechelnitele si viermii de pamant, nici melcii sau limacsii, dar nici nu pot spune ca datorita craitelor. Oricum, craitele sunt atat de frumoase si vor avea mereu un loc in gradina mea.

 

 Dintre castraveti, au ramas doar trei fire. Pe ceilalti, i-a retezat iepurasul. Mi-a fost ciuda, nici macar nu i-a mancat, au ramas tulpinile retezate pe pamant! Dar, asta e selectia naturala, si bine a facut, pentru ca nu as fi avut loc pentru toti: niciodata nu am vazut castraveti sa creasca asa inalti!! Frunzele sunt asa mari, zici ca e dovleac! I-am dirijat pe trelis, se catara in sus si sunt deja cam de 2 m. Am inceput sa le rup varfurile ca nu mai am unde sa-i inalt. Nu stiu ce soi or fi, dar o-mamma ce buni sunt!

 Am facut gradinarit "dupa ureche" si dupa sfaturile gasite pe internet, nu stiu daca pamantul nisipos le place, dar am adaugat si pamant bun, ma uit la ele si ma intreb ce le-o mai trebui si daca asa ar trebui sa fie. Ma incred in mama natura si in darnicia ei.

Cam greu de gasit patrunjel radacina - anul asta am gasit doar de doua ori. Si supa nu e buna fara patrunjel. Ce ziceti? pamant nisipos, iarna lunga, as putea planta cateva fire??? ma tenteaza un experiment, sfaturi si pareri va rog!

The best of July

Sambata trecuta o voi pune in categoria "the best of": o zi in gradina, o zi care mi-a dat energia si buna dispozitia pentru o saptamana intreaga. Nu am avut intentia sa stau decat vreo ora-doua, dar a fost seara tarziu cand am intrat in casa, obosita dar incantata si zambitoare.
Azi nu voi povesti despre flori, ci  despre cealalta fatza a gradinii, la fel de interesanta si chiar amuzanta uneori.


Am inceput sa curat un pic straturile de flori, sa mai indrept cate ceva pe ici pe colo, foarte preocupata de numarul buruienilor sau de felul in care progreseaza florile. Imposibil insa sa ignori lumea zburatoarelor, pasari si insecte de langa tine... uite un Robin care ma cearta ca stau exact in locul unde vrea el sa-si gaseasca ceva de mancare, perechea de Cardinali indragostiti prefera sa ma studieze din varful copacului, iar fluturii si libelulele se intrec cu albinele si viespile. Ma intreb ingrijorata unde sunt bondarii, nu am vazut prea multi vara asta, si stiu ca anul trecut roiau in jurul balsaminelor. Ii astept: balsaminele abia incep sa infloreasca.
Fara sa vreau intorc privirea spre tulpina de liliac si tresar aproape speriata de insecta "imensa" ce dormiteaza in plin soare. Este Cicada, heat bug - gandacul de caldura, si nu-mi vine sa cred ca am norocul sa-l vad cu adevarat. Este insecta care ne-a intrigat foarte mult in prima noastra vara aici. Auzeam mereu un bazait puternic, suna ca un transformator electric sau ca liniile de tensiune... ce o fi, ce o fi oare? Sunt Cicada, insectele care "se bucura" de caldura; bazaitul lor nu e insa monoton, uneori sunt mai stridente si parca ritmate. Oricum ar fi, eu sunt fericita cand le aud: inseamna ca e cald! ( vara trecuta nu i-am auzit de loc). Si iata-l pe somnoros in soare:

 Putin mai incolo, vad perechea de cardinali, au cuibul intr-o curte vecina si imi place sa-i urmaresc. Sunt foarte rusinosi, incerc de 4 ani sa-i fotografiez, fara prea multe sanse. El are penele rosu inchis, si o creasta ca de papagal, iar ea e mai micuta cu un rosu mai pal. De obicei stau cocotati in varf de pom, pe cea mai subtirica ramura si fluiera, fluiera, fluiera... nu e amuzant deloc la 4 dimineata! Aici e "ea" in iarba:
 

Ajung si la crinii care isi incheie spectacolul; doar petalele cazute la pamant iti reamintesc cat de frumosi au fost. Tulpinile vor ramane asa pana in spetembrie, in felul asta bulbii din pamant vor prinde putere pentru vara viitoare. La nici juma' de metru de mana mea, o mica umbra cenusie si... se misca!!!!! oh, e iepurasul cel mic! Eu ma sperii, el se sperie si fugim amandoi... eu sunt insa cea care-si revine si il gonesc suparata. Probabil el si mama lui sunt cei care mi-au mancat toate firele de cypres vine, niste rasaduri de castraveti si alte floricele Intre timp, fluturii imi atrag atentia, sunt mari, delicati si parca colorati cu mana...

Pe partea cealalta a gradinii se joaca niste pasari galben-aurii, American gold finch; pasarelele astea mereu ma fac sa rad. Au un zbor atat de interesant, dupa ce isi iau avant, isi aduna aripile pe langa corp si aluneca in viteza de parca ar inota in aer. Le plac semintele de Cosmos si stau agatate pe firul subtirel, intr-o echilibristica totala.

Zambesc amuzata de prezenta "finch-ilor" si ma intorc la curatatul stratului de crini. Oops... cine-i acolo????

 Ne-am imprietenit pana la urma, cu conditia sa manance doar iarba, trifoiul sau petalele... Nici nu-i pasa ca am incercat de toate sa il tin departe de florile mele... ce pot sa fac? si e ataaaat de duuuulce! S-a lasat fotografiat si filmat si aproape ca mi-a mancat din mana petalele de crin ce i le-am oferit.
Desi Tzik este si el afara, nu pare interesat de prezenta iepurasului. In schimb, e suparat foc pe un fluture pe care il urmareste cu pasiune. (ati vazut pozele postate saptamana trecuta?).
Vedeti doua video-clipuri pe link-ul de mai jos ( daca nu se deschide automat, utilizati adresa personala de yahoo -  e sigur si safe).
 http://www.flickr.com/photos/dordevara/sets/72157624575145662/

Parca niciodata nu am fost asa de constienta de prezenta atator vietuitoare... acum unele au primit si un nume, au si o poveste personala, ii cautam, ii urmarim, ii admiram, si sunt o importanta parte din viata gradinii noastre.

In asteptarea unui Hummingbird

Ruby Throated Hummingbird, Archilocus colubris

Primul hummingbird l-am vazut anul trecut, a fost o vizita atat de surprinzatoare si rapida, incat am crezut ca e un fluture urias. A aparut de nicaieri, direct la florile de liliac din vaza de pe masa, s-a rotit un pic in jurul lor si dus a fost! Cristi zice: "a fost un colibri" si eu am pufnit zicand: " daaa, sigur ca da".
Cum sa cred ca in friguroasa Canada voi vedea pasarea care imi inspira caldura dintr-un loc exotic?
 Din fericire, nu a fost asta singura vizita, dar apare si dispare atat de rapid ca nu am timp sa apuc camera, iar uneori nici nu vreau sa ma misc: raman pe loc admirand dansul rapid in jurul florilor. Este atat de energic si rapid, se muta de la o floare la alta in viteza, si apoi parca ramane agatat in aer, absoarbe din nectarul florilor si din nou reincepe dansul rapid pana isi ia zborul si dispare intr-o clipita.


Foto: www.ontariohummingbird.com

Am tinut minte care sunt florile preferate si le-am plantat si anul acesta. Unele flori din gradina au fost alese pentru ca atrag colibri; se zice ca le place indeosebi culoarea rosie si forma de palnie sau trompeta a florilor.
Totusi, i-am vazut rotindu-se minute bune in jurul unei tufe de Larkspur ( Delphinium consolida) si de aceea am plantat si anul acesta si am avut succes, le place chiar daca florile nu sunt rosii.

Imi beau cafeaua de dimineata pe terasa, si astept cu nerabdare vizita lor matinala, zambesc si chicotesc de una singura de fiecare data cand ii vad. De fapt, am vazut mereu doar cate unul, cel mai des dimineata devreme, dar si seara sau in timpul zilei. Facem concurs intre noi, cine vede mai multi colibri, bineinteles eu sunt aceea, stau cel mai mult timp pe afara.

Weigela Joshua pare sa fie preferatul, anul acesta a fost plin de flori, iar Honeysuckle ( caprifoi) este alta atractie:

De ce atata discutie pe seama unei pasari? Pentru ca sunt ataaat de dragute, pentru ca reprezinta caldura verii, si nu in ultimul rand, pentru ca o gradina vizitata de colibri inseamna ca este curata, nepoluata, sanatoasa si frumoasa, bineinteles.
Pana la urma am decis sa folosesc si eu trucurile care atrag colibrii: recipientele speciale pentru nectar, hummingbird feeder. M-am tot gandit care ar fi traducerea potrivita in romana, i-as zice "biberon"?
se gasesc de cumparat, deja am incercat doua modele si intr-adevar am surprins de mai multe ori momentul in care colibrii vin sa-si refaca energia sorbind nectarul din feeder. Nectarul se poate cumpara fie sub forma de praf si se dilueaza cu apa, fie lichid, fie se poate prepara in casa din zahar si apa fiarta. La inceput am cumparat praf de nectar, dar nu prea am incredere in colorantul rosu folosit ( chiar daca scrie ca e safe). Cel mai haios a fost cu dozarea, citind instructiunile am zis ca seamana cu o problema de mate, buna de dat la concursurile de admitere. Atat de intortocheata era informatia, ca am avut nevoie de creion si hartie sa inteleg ce cantitati de apa si praf intra in dozaj. La atata volum de sticla - ghici volumul sticlei, niciunde nu scria, asa ca a trebuit sa iau o masura si sa vad cata apa intra, adaugi atatia "oz"... aiurea de tot pacat ca nu mai am cutia sa transcriu exact. Probabil era doar pentru cei cu abilitati matematice. Acum prepar eu nectarul, dintr-o parte zahar si patru de apa. E ceva de lucru, pentru ca feeder-ul trebuie curatat periodic si dezinfectat, sa nu se imbolnaveasca pasarile. Plus, ma gandesc eu.... e mai usor pentru ei sa soarba zaharul asta, dar oare mai iau ei si nectar adevarat, de la flori?

Problema este ca ambele modele de feeder ce le am, picura non-stop. Pe langa faptul ca nectarul se scurge complet in decursul unei zile, mai atrage si o multime de furnici, viespi, albine, bondari si alte insecte iubitoare de dulce. Cele mai rele sunt furnicile, le gasesc inecate in interiorul sticlutei, in timp ce un sir lung de furnici urca si cobora de-a lungul batului care sustine feeder-ul. Asa arata feeder-ul nostru de pe deck:

 Azi m-am chinuit sa gasesc o metoda sa stopez picurarea. Dupa zeci de incercari, am rezolvat-o cu o folie de plastic alimentar, pe care am pus-o pe gura sticlei asa cum legi borcanele de dulceata. Am facut cateva orificii si acum lichidul se scurge incet.

 Foto: www.discover-southern-ontario.com/hummingbirds.html

Si ca o rasplata, azi dupa amiaza, chiar in fata mea la feeder-ul de pe deck, un hummingbird a si aparut, a luat cateva inghitituri de nectar, a vrut sa plece dar s-a razgandit si a mai sorbit un pic, dupa care si-a luat zborul. Eram toti trei acolo, nu ne-am miscat. Este prima data cand am vazut un colibri atat e aproape. Si bineinteles, aparatul foto era undeva prin camera.... dar va fi si alta ocazie, sigurat.

Asta este povestea despre hummingbird, va fi o continua asteptare si bucurie, si de ce nu, o poza cat mai curand.
Mai multe informatii despre hummingbird gasiti pe
www.ontariohummingbird.ca
www.allaboutbirds.org/guide/Ruby-throated_Hummingbirds/sounds ( aici gasiti si video si sunetul este inregistrat, e foarte interesant sa auziti ce zgomote fac)
www.hummingbird.net