The best of July

Sambata trecuta o voi pune in categoria "the best of": o zi in gradina, o zi care mi-a dat energia si buna dispozitia pentru o saptamana intreaga. Nu am avut intentia sa stau decat vreo ora-doua, dar a fost seara tarziu cand am intrat in casa, obosita dar incantata si zambitoare.
Azi nu voi povesti despre flori, ci  despre cealalta fatza a gradinii, la fel de interesanta si chiar amuzanta uneori.


Am inceput sa curat un pic straturile de flori, sa mai indrept cate ceva pe ici pe colo, foarte preocupata de numarul buruienilor sau de felul in care progreseaza florile. Imposibil insa sa ignori lumea zburatoarelor, pasari si insecte de langa tine... uite un Robin care ma cearta ca stau exact in locul unde vrea el sa-si gaseasca ceva de mancare, perechea de Cardinali indragostiti prefera sa ma studieze din varful copacului, iar fluturii si libelulele se intrec cu albinele si viespile. Ma intreb ingrijorata unde sunt bondarii, nu am vazut prea multi vara asta, si stiu ca anul trecut roiau in jurul balsaminelor. Ii astept: balsaminele abia incep sa infloreasca.
Fara sa vreau intorc privirea spre tulpina de liliac si tresar aproape speriata de insecta "imensa" ce dormiteaza in plin soare. Este Cicada, heat bug - gandacul de caldura, si nu-mi vine sa cred ca am norocul sa-l vad cu adevarat. Este insecta care ne-a intrigat foarte mult in prima noastra vara aici. Auzeam mereu un bazait puternic, suna ca un transformator electric sau ca liniile de tensiune... ce o fi, ce o fi oare? Sunt Cicada, insectele care "se bucura" de caldura; bazaitul lor nu e insa monoton, uneori sunt mai stridente si parca ritmate. Oricum ar fi, eu sunt fericita cand le aud: inseamna ca e cald! ( vara trecuta nu i-am auzit de loc). Si iata-l pe somnoros in soare:

 Putin mai incolo, vad perechea de cardinali, au cuibul intr-o curte vecina si imi place sa-i urmaresc. Sunt foarte rusinosi, incerc de 4 ani sa-i fotografiez, fara prea multe sanse. El are penele rosu inchis, si o creasta ca de papagal, iar ea e mai micuta cu un rosu mai pal. De obicei stau cocotati in varf de pom, pe cea mai subtirica ramura si fluiera, fluiera, fluiera... nu e amuzant deloc la 4 dimineata! Aici e "ea" in iarba:
 

Ajung si la crinii care isi incheie spectacolul; doar petalele cazute la pamant iti reamintesc cat de frumosi au fost. Tulpinile vor ramane asa pana in spetembrie, in felul asta bulbii din pamant vor prinde putere pentru vara viitoare. La nici juma' de metru de mana mea, o mica umbra cenusie si... se misca!!!!! oh, e iepurasul cel mic! Eu ma sperii, el se sperie si fugim amandoi... eu sunt insa cea care-si revine si il gonesc suparata. Probabil el si mama lui sunt cei care mi-au mancat toate firele de cypres vine, niste rasaduri de castraveti si alte floricele Intre timp, fluturii imi atrag atentia, sunt mari, delicati si parca colorati cu mana...

Pe partea cealalta a gradinii se joaca niste pasari galben-aurii, American gold finch; pasarelele astea mereu ma fac sa rad. Au un zbor atat de interesant, dupa ce isi iau avant, isi aduna aripile pe langa corp si aluneca in viteza de parca ar inota in aer. Le plac semintele de Cosmos si stau agatate pe firul subtirel, intr-o echilibristica totala.

Zambesc amuzata de prezenta "finch-ilor" si ma intorc la curatatul stratului de crini. Oops... cine-i acolo????

 Ne-am imprietenit pana la urma, cu conditia sa manance doar iarba, trifoiul sau petalele... Nici nu-i pasa ca am incercat de toate sa il tin departe de florile mele... ce pot sa fac? si e ataaaat de duuuulce! S-a lasat fotografiat si filmat si aproape ca mi-a mancat din mana petalele de crin ce i le-am oferit.
Desi Tzik este si el afara, nu pare interesat de prezenta iepurasului. In schimb, e suparat foc pe un fluture pe care il urmareste cu pasiune. (ati vazut pozele postate saptamana trecuta?).
Vedeti doua video-clipuri pe link-ul de mai jos ( daca nu se deschide automat, utilizati adresa personala de yahoo -  e sigur si safe).
 http://www.flickr.com/photos/dordevara/sets/72157624575145662/

Parca niciodata nu am fost asa de constienta de prezenta atator vietuitoare... acum unele au primit si un nume, au si o poveste personala, ii cautam, ii urmarim, ii admiram, si sunt o importanta parte din viata gradinii noastre.