Imaginati-va ca din senin primiti cadou ceva ce va doreati de mult, sau ca regasiti ceva ce se credea demult pierdut, ce bucurie ati simti sa primiti pe neasteptate ceva ce nici nu visati sa aveti. O tzopaiala de bucurie, happy dance, mirare, incantare, etc... ati prins ideea, am vrut doar sa va induc o stare de perfecta bunadispozitie. Si acum ma grabesc sa va povestesc cat sunt inca si eu prinsa de euforia evenimentelor.
Azi a fost o zi de pomina, au inceput sa vina dis de dimineata, aveam aparatul pregatit si eram pregatita pentru o lunga asteptare. Sunt atat de frumosi, incat nu prea stiu ce sa fac: sa continui sa ma uit la ei, sau sa trag repede cateva clisee. Asteptam pe terasa, le auzeam zumzetul specific al aripilor, se uitau daca e vreun pericol si apoi wow o splendoare de spectacol, sa le vezi dansul aerian. Cine sa poata apasa atat de rapid pe declansator, dar mai sa-l si nimeresti intr-un unghi si claritate cat de cat buna.? Blocaj complet... te uiti ca hipnotizat si nu stii ce sa faci!
Apoi, am fixat aparatul foto pe masa, cu zoom direct spre feeder, ce credeti ca fac? atat de absorbita de prezenta pasarii, ca in loc sa apas declansatorul... pur si simplu gresesc butonul si inchid aparatul. A doua oara, nimeresc declansatorul, dar misc aparatul si scot o imagine superba... dar total aiurea undeva in peisaj.
Nu va mai tin in suspans, am reusit pana la urma! Nu e cea mai buna imagine, dar uite-l e acolo!
De fapt, este o "ea"... are "gulerasul" alb, coada este rotunjita si cateva pene sunt marcate de pete albe. Asa de emotionata am fost ca am si lasat rapid aparatul din mana, nu cumva sa-l scap sau sa sterg imaginile din greseala.
( o mica explicatie: am schimbat feederul mare, pt ca curgea foarte mult si l-am pus pe cel mic, iar tava albastra ce o vedeti contine apa, in incercarea - fara prea mult noroc - de a stopa furnicile si alte insecte sa patrunda in feeder.)
Spectacolul nu s-a terminat, a continuat, dar fara poze. Azi a mai fost un record: in mai putin de cinci minute, trei colibrii, o femela, un mascul si inca o femela mai micuta. Atat de aproape au fost ca am putut sa le aud zumzetul aripilor si chiar sa vad piciorusele stranse in momentul in care stagnau in aer si sorbeau nectarul. Uimitor! ( sper sa fiti de aceiasi parere).
Masculii au gulerasul rosu, culoarea verde metalic de pe spate e mai aprinsa, iar coada este in forma de furculita.
Ca si comportament, sunt foarte "teritoriale" odata ce au invatat locul, il iau "in stapanire" si nu le place sa-l imparta. Am surprins o asemea situatie, un mascul deja se pregatea sa-si ia portia de nectar, cand o femela s-a apropiat si s-au cam luat la harta. Nu mi-am dat seama care a fost castigatorul, el a zburat in alta directie, iar ea a ramas undeva mai departe scotand sunete suparate.
Inainte sa deschideti link-ul de mai jos, sa va spun de ce numele "Hummingbird": Bataia rapida a aripilor face un sunet special, seamana cu sunetul unui bondar urias, un fel de buzzz-hmmmmm prelungit. Si de aici vine partea cu "humm" ( bird inseamna pasare). Sunetele aripilor dar si strigatele le puteti auzi daca deschideti link-ul, undeva la partea de mijloc a paginii este un tab deschis cu "sounds". Faceti click pe sageata de pe bara de inregistrare, in dreptul paragrafului "calls".
http://www.allaboutbirds.org/guide/Ruby-throated_Hummingbird/sounds
Pana la toamna, o sa invatam mai multe despre comportamentul colibrilor, o sa-i admiram atat cat vor dori ei sa se lase vazuti si admirati, si sper sa fie inca cateva poze si povesti.
Va las cu bine!
No comments:
Post a Comment