E inceput de august, unii s-au saturat de caldura si arsita, altii se gandesc cu parere de rau ca a mai ramas doar un pic din vara asta, si nu conteaza de care parte esti, toamna va veni oricum. Cred ca Copilu' avea doar vreo trei anisori cand a spus ca luna august este "luna cu gust bun", si chiar are dreptate. Luna august iti aduce roadele pe masa, fructele si legumele al caror gust proaspat, bun si sanatos ii ducem dorul o iarna intreaga. Nu ma gandeam sa-mi fac o gradina de vegetale, dar uite ca s-a intamplat sa am acum rosii si ardei, si castraveti, si leustean, zmeura, plus cateva plante aromatice si ma cam uit in gradina unde as putea face inca un pic de loc pentru cele de anul viitor.
Vara trecuta am avut rosiile pe care nu le-am plantat eu. Au crescut pur si simplu din semintele ramase in pamant din toamna. Fara rasaduri, ci doar seminte care au supravietuit unei ierni lungi si grele, si care au inceput sa creasca fara sa le acord prea multa grija sau atentie. La un moment dat stratul de "flori" devenise prea aglomerat, niste "plante" - ziceam eu, cresc asa lungi pe pamant. Eh, intr-o zi, am ridicat una din "plantele" care se lungeau pe pamant pe zi ce trecea in cautarea soarelui si stupoare: era un sanatos si frumos "rasad" de rosie, si nu numai unul.... Mi-a parut atat de rau ca le-am neglijat, repede le-am facut loc printre tot ce plantasem acolo, le-am legat pe bete de bambus, zicand totusi in sinea mea ca e munca in zadar. Nu prea aveau soare decat doar un pic dimineata, nici loc nu prea aveau - erau tare ingramadite. Apoi, vara trecuta a fost frig, si ploua cam tot a doua zi. Dar nu te pui cu mama natura: am avut o recolta bogata de Cherry Tomatoes, mici si dulci si tare bune la gust.
Asta a fost vara trecuta, si ziceam ca gata cu legumele, si daca am avut noroc odata, nu ma incumet si a doua oara. Dar iata ca primesc seminte de rosii de acasa. Ooooh, frumos impachetate si etichetate de socrul meu: rosii mari, rosii inimioara mici, rosii inimioara mari, si rosii maro-dulci, plus un plic cu seminte de castraveti. Nah, ce ma fac cu ele? pai sunt "de acasa" nu? si tot ce vine de acasa e bun, nu-i asa?
Si uite-ma prin februarie, pregatind rasadurile, cu "teoria" invatata, dar probabil mai putin inteleasa... am pierdut la transplatare rosiile inimioara mici, apoi pe celelalte mi-a fost mila sa le raresc si au crescut cam anemice, apoi le-am udat prea mult sau deloc. Cele ramase in viata, au inceput insa sa creasca frumos. Intre timp, imi dau seama ca poftesc si la ardeii grasi, galbeni si frumosi, ardei pe care aici nu ii gasesc decat in piata si pentru un timp foarte scurt.
Cu gandul la gustul ardeilor de acasa, la ardeii umpluti sau ardeii copti, iata ca astept cu nerabdare plicul de la tata, care imi trimite semintele de ardei si (bonus) seminte de gogosari rosii.
Eh, as putea sa povestesc o gramada, dar long story short: am plantat rosiile, am plantat ardeii si gogosarii, am plantat si castravetii. Am extins spatiul de gradinarit de trei ori, pentru ca nu m-am indurat sa arunc frumusete de plante. Aici sunt ardeii, cam la 3 saptamani dupa ce i-am pus in pamant.
Pana la urma am ramas cu rosiile mari, cateva rosii inimioara mari si cateva rosii maro. N-am idee inca cum or fi rosiile maro. Din celelalte am mai vazut si mancat. Acum astept sa se coaca prima "recolta, plantele cresc frumos, doar atat ca le-am inghesuit cam mult si e cam greu sa le intretin. Mi-am amintit ca ar trebui sa le copilesc, si am mai si rupt din ramurile care cresc aiurea. Pe langa straturile de rosii si ardei am plantat craite, se zice ca mirosul lor vor tine departe daunatorii ( mit sau realitate???). Nu am vazut urechelnitele si viermii de pamant, nici melcii sau limacsii, dar nici nu pot spune ca datorita craitelor. Oricum, craitele sunt atat de frumoase si vor avea mereu un loc in gradina mea.
Dintre castraveti, au ramas doar trei fire. Pe ceilalti, i-a retezat iepurasul. Mi-a fost ciuda, nici macar nu i-a mancat, au ramas tulpinile retezate pe pamant! Dar, asta e selectia naturala, si bine a facut, pentru ca nu as fi avut loc pentru toti: niciodata nu am vazut castraveti sa creasca asa inalti!! Frunzele sunt asa mari, zici ca e dovleac! I-am dirijat pe trelis, se catara in sus si sunt deja cam de 2 m. Am inceput sa le rup varfurile ca nu mai am unde sa-i inalt. Nu stiu ce soi or fi, dar o-mamma ce buni sunt!
Am facut gradinarit "dupa ureche" si dupa sfaturile gasite pe internet, nu stiu daca pamantul nisipos le place, dar am adaugat si pamant bun, ma uit la ele si ma intreb ce le-o mai trebui si daca asa ar trebui sa fie. Ma incred in mama natura si in darnicia ei.
No comments:
Post a Comment