Senecio Cineraria

Cautam ceva pentru un pic de contrast in straturile de flori. Nu prea stiam ce, dar cand am vazut frunzele argintii si catifelate de Cineraria - Silver Dust, am stiut imediat ca se va potrivi perfect in gradina mea.

Senecio Cineraria, sau Silver Dust, or Dusty Miller creste ca o tufa bogata cu frunze ce par sa fie acoperite de un praf argintiu. Traducerea din latina ar fi "batran" si "cenusa"  dar departe de a da impresia asta. Dimpotriva, stralucirea argintie a frunzelor creaza un punct de energie si prospetime in zilele fierbinti de vara.

Anul trecut am plantat primele tufe de Silver Dust (de marimea celui din poza), si mereu nemultumita, am mutat bietele flori de vreo 5-6 ori in decursul verii. Cand in sfarsit am zis ca le-am gasit locul unde se potrivesc perfect, venise deja toamna. Nici nu apucasera sa creasca prea bine, si crezand ca sunt anuale, imi parea rau ca le pierd. Prima surpriza si mare descoperire in primavara: Silver Dust supravietuise, dar ca sa fiu sigura, am mai cumparat cateva plante pentru gradina din fata casei.

Deci, Silver Dust este o planta perena, a supravietuit iernii trecute si nu numai atat, a devenit o tufa frumoasa si bogata.

Silver Dust se adapteaza usor in orice sol, si prefera zonele insorite ale gradinii. Creste destul de lent in primul an,  dar in al doilea an poate ajunge inaltimea de 40 cm si latimea tufei de 50 cm. Infloreste doar in al doilea an, vara tarziu, dar florile galbene sau albe nu sunt semnificative. Se recomanda inlaturarea florilor pentru a incuraja cresterea bogata a tufei. Frunzele sunt prinse direct de tulpina si sunt puternic lobate (am vazut si soiuri cu frunzele mai putin crestate). Atat tulpinile cat si frunzele sunt acoperite de perisori lungi si subtiri care dau culoarea argintie.

Se inmulteste prin butasi, care se taie cam la 7-8 cm din planta matura si se pun in pamant amestecat cu nisip pana se formeaza radacinile. Pamantul din ghiveci trebuie foarte bine tasat astfel incat butasul sa fie ferm fixat. Udati doar in jurul lastarului si mai adaugati apa doar cand pamantul incepe sa se usuce pentru a evita putrezirea tulpinei.
Se pot creste si din seminte, incepand din luna februarie, la lumina si temperatura intre 18-21C. Semintele nu trebuie acoperite cu pamant, pentru ca au nevoie de lumina sa germineze. Mladitele se pot planta afara doar dupa ce trece pericolul de inghet. Silver Dust nu are nevoie de ingrijiri speciale; dar atentie la insectele care il pot ataca si la udarea excesiva care produce putrezirea plantei.
Sunt plante carora le place soarele, si  tot mutandu-i dintr-o parte in alta a gradinii am observat ca le place soarele de dimineata. Am cateva tufe plantate in fata casei, unde bate puternic soarele de dupa amiaza, si parca nu le merge prea bine. Este rezistent la seceta dar si la inghet si isi pastreaza frunzele de-a lungul iernii.

Orice floare devine mai aratoasa si mai frumoasa in apropierea lui Silver Dust, care cu stralucirea lui argintie va accentua si infrumutesa florile invecinate.

Cine zice ca e toamna???

Ploaia rece de octombrie nu m-a oprit azi sa ies in gradina. E tare uricioasa toamna asta: de luni pana vineri, soare, caldut si chiar placut, sambata-duminica ori ploua torential ori o tine intr-o continua ploaie marunta si rece ... si cam asa de vreo 4 saptamani la rand. Mai e mult de lucru la gradina, nu reusesc sa fac prea multe in scurtele pauze dintre doua reprize de ploaie. E octombrie si inca gradina e plina de culoare, minunat spectacol de octombrie inflorit. Printre picaturile de ploaie, camera foto preia crampeie din finalul  sezonului de gradinarit.

 Macii au rasarit tarziu, nici eu nu stiu cum, probabil din seminte ramase de anul trecut. Si poate ca as fi avut mai multi, dar am uitat de ei si am smuls plantutele mici crezand ca or fi ceva buruieni. M-am bucurat sa-i vad cum apar dintre florile de godetia.

 Godetiile sunt in diferite stadii, multe sunt inca inflorite, unele mai au inca boboci, iar semintele nu par inca bune de cules. Vara viitoare vor avea un loc numai al lor, sper sa le pun mai bine in evidenta frumusetea.

 Weigela Joshua, a crescut foarte mult vara asta. Ramurile au devenit mai viguroase, au crescut putin mai inalte decat gardul, iar printre frunzele verde inchis au aparut cateva buchetele de flori, si asta ar fi a treia inflorire.

Zorelelor parca acum le merge mult mai bine decat in vara, cand abia vedeam cate o floare-doua. Acum au luat cu asalt toata zona si sunt pline de flori.

 La fel si Nasturtium, dupa ce a lenevit toata vara, abia acum cand asteptam prima bruma s-a imbogatit cu flori.

Balsaminele sunt primele flori care vor fi sau sunt deja afectate de vremea rece. Sunt cateva culori superbe pe care le vreau neaparat si la anul, dar ghinion, nu au semintele bune de cules. Verific si astept sa se faca semintele, dar sansele de a mai avea semintele inainte de prima bruma sunt cam mici.

Recolta mea de ardei si rosii... recolta bogata dar ... necoapta. Deja am pregatit borcanele pentru gogonele... ardeii insa, vor ramane afara si doar sper ca o sa mai culeg cate unul-doi pana ii doboara frigul.

Foarte bine arata Lavatera si langa ea singura Zebrina care a rasarit tarziu din seminte. Le-a batut vantul puternic si ploaia, nici nu le-am dat prea multa atentie si totusi m-au incantat cu florile lor toata vara, si nu numai atat, au atras o multime de fluturi si bondari.

Craitele si Chelone - Broasca Testoasa, se tin inca inflorite, nu par sa fie deranjate de vremea rece. Cativa bondari, un pic cam amortiti e drept, inca mai dau tarcoale florilor de chelone.

 Fara doar si poate, te poti baza pe dalii. Pline de boboci si flori, par nepasatoare de venirea toamnei.

Rhodo mic si Silverdust fac pereche prin culorile lor  ce amintesc de toamna si albul zapezii.

 

 Mda, flori si culoare, verde in frunze,  pasari si bondari, cate un fluture din cand in cand, e viata in gradina.

Si cand ma uit la gradina, imi vine sa spun "eh, mai e mult pana la toamna...."

Frumos sfarsit de vara

Oricat as incerca sa nu bag in seama ca soarele apune mereu mai devreme, ca diminetile si noptile devin din ce in ce mai reci si degeaba ma uit urat la norii intunecati: inevitabil, toamna e aici, pe aproape. Vantul si ploaia rece din ultimele zile sunt doar un mic semnal de avertizare, dar vara e inca la putere si zilele urmatoare se anunta caldute si insorite. Gradina are inca nevoie de soare si caldura, mai sunt multe de facut, de vazut si de admirat. Uite rosiile mele cum asteapta sa se coaca la soare, ardeii nu sunt inca gata de cules, gradina e inca plina de culoare, iar eu nu vreau sa ma despart de vara care trece.

Dupa cateva zile toride, toamna parea ca vrea sa mai astepte, dar uite ca acum s-a razgandit si si-a trimis deja zilele ploioase sa ii anunte venirea. Cu ploaie sau fara ploaie, cu crema solara sau cu o jacheta groasa, viata din gradina e la fel de interesanta. Zilele trecute am vazut o familie de Robin(i), intarziati in drumul lor spre locurile mai calde, s-au oprit pentru un pic, foarte bucurosi de semintele de floarea soarelui din gradina vecinei. Al nostru Robin a plecat de mult, si tocmai cand incepusem sa ne imprietenim mai bine. 

 Cel mai greu ma voi desparti de colibri, de "Bebilicele" mele dragi... astea sunt ultimele zile, trebuie sa plece toate in curand si sunt ingrijorata pentru ele, sa nu le prinda frigul pe aici. Nu ma plictisesc niciodata uitandu-ma la ele, si pe negandite am devenit un perseverent "hummingbird watcher": binoclul si aparatul foto mereu la indemana, deja disting ciripitul lor specific, invat obiceiurile lor  si inca sunt surprinsa de maiestria lor. Ma necajesc ca  pozele nu sunt de cea mai buna calitate, nu am pozitia sau lumina buna, iar blitzul le sperie. Totusi am perseverat binisor: ganditi-va ca acum cateva saptamani scriam ca-mi este imposibil sa le fotografiez, iar acum reusesc sa trag cliseu dupa cliseu. Mai ramane sa lucrez la calitate, dar pentru asta se cere si un aparat mai performant. 

 Bondarii sunt in mare verva, nu stiu prea multe despre ei, dar stiu sigur ca sunt innebuniti dupa balsamine si chelone - turtlehead.

 Godetiile, isi expun cu mandrie florile de satin rosu-alb, si desi putin inghesuite  printre impatiens, par sa fie fericite.

 Si unica supravietuitoare de Cypress Vine (Ipomoea) are flori, e cea care a scapat sa fie mancata de iepuras doar pentru ca era ascunsa (din intamplare) in spatele rosiilor si foarte aproape de Thunbergia.

Desi rozul nu a fost culoarea preferata, florile de Lavatera si-au castigat locul in gradina verii viitoare:

Levantica, de fapt English Lavender si Kew Red Lavender au crescut binisor in ghivecele lor. Se vor muta in primavara viitoare in fata casei, la intrare este un loc perfect pentru ele.

 Vantul puternic din ultimele zile mi-a pus la pamant o multime de flori, mi-a rupt floarea de cosmos, dar nu a facut ravagii mari... am avut noroc de data asta. Mi-era teama ca imi va rupe rosiile, care sunt mult prea dese si inalte, si  nici nu le-am legat bine. Am invatat si stiu pentru anul viitor. Asta e recolta saptamanii:

Hmm, deja vorbesc de vara viitoare,  oare am inceput sa fac planuri pentru gradina viitoare? ... oh, dar am o iarna lunga la dispozitie pentru noile planuri, nu?  Deocamdata, uite asa se odihneste gradina noastra:

In miez de August

Asa arata gradina la mijloc de august, te imbie sa iesi afara si sa te bucuri de minunatia verii. Partea stanga a gradinii am inceput-o anul trecut, cand vroiam doar plante perene, dar cine rezista la frumusetea "anualelor"? asa ca am strecurat printre ele multe flori anuale. M-au incantat atat de mult incat anul acesta am extins gradina cu un alt strat pe partea dreapta, unde majoritatea plantelor sunt anuale.

 

Despre partea "tehnica" prefer sa discut mai tarziu, mai la iarna, cu detalii despre plante si despre cresterea lor in clima canadiana, acum sa ne bucuram de o plimbare linistita prin gradina lunii august.

       Imediat la iesirea din casa, pe stanga este o tufa de ferigi, intre care traiesc fericite niste lacramioare si o tufa de silverdust (senecio cineraria). In jurul rhododendronului, am pus impatiens - sporul casei, impatiens balsamine si cateva fire de godetia. Florile albastre ale campanulei aduc un contrast frumos verbinei galbene.

Phloxul iti atrage privirea cu buchetele rotunde, imense, compuse din  flori mici si parfumate. Morning glory ( zorelele) se uita de sus la rhododendronul cel mic si  la tufa de silverdust. Tufa pitica de dalii mici cu petale in doua culori, a supravietuit multor incercari.

Weigela Joshua, a dat lastari noi  si inca mai are cateva floricele, spre bucuria colibrilor. Le place sa se odihneasca pe frunzele lui Joshua, si zau... sunt mai mici decat frunza!

Urmeaza o tufa imensa de crizanteme cu flori mici, galbene, inflorite deja de mult ( parca stiam ca infloresc spre toamna, nu stiu ce soi sunt astea). In fata caprifoiului (honeysuckle),  balsaminele care in sfarsit au adus o multime de bondari in jurul lor. Printre ele abia isi fac loc cateva culori de Celosia Plum.

Intre Weigela si Honeysuckle, pe gard, colibrii vin la feeder si in bataia soarelui par mici bijuterii de smarald stralucitor.

In prim-plan, cateva din florile de Chelone (turtlehead) si in spate stratul de crini cu Scarlet Flax si Marygold (craite). In fundal, balsamine si stratul de flori din locul numit odata "sub lilieci".

Zona asta o stiti deja, dupa castravetii care se vad in decor. Aici e o adevarata jungla: iarba decorativa (nu apare in poza), impatiens, campanule albe, mov si albastre, silver dust, cateva gladiole se inalta in spatele daliilor, plus craitele si inca nu am spus nimic despre heuchera si frunzele ei de ciocolata. Detaliile despre zona asta intr-o alta postare, in curand.

Trecem pe partea dreapta a gradinii, un mic aranjament facut de Hubby ( sotul - husband, m-am dat pe diminutive englezesti, lol). Un ceainic in care creste menta, si alaturat cateva ghivece de levantica. In spate, doua tufe de coleus si o imensa tufa de crizanteme rosii. Undeva ascunsi in fundal, sunt puii mei de clematis (galben - radar love) pe care i-am crescut din seminte.

Am intercalat ardeii intre florile anuale... frunzele verde inchis si florile albe mici si delicate arata superb inconjurate de culoarea vie a cosmosului, rudbekia galbena, larkspur albastru si alb, lavatera roz, galbenele si petunii.

 Daca mergem mai departe, spre casa, urmeaza un alt strat de ardei, si rosiile deja in rod.

Iata ce am cules sambata: o rosie de aproape un kg, iar ardeii sunt numai buni de cules.

                        

Vederea dinspre casa:

A mai ramas coltul cu clematisi, la iesirea din casa si exact  pe partea opusa ferigilor. Godetiile si balsaminele adauga un plus de farmec florilor trecute de clematisi.

Ar mai fi multe de vazut si povestit. Ma bucur ca m-ati insotit si daca nu pot sa va ofer un buchet real de flori, atunci sper ca ati luat cu voi culoarea, energia si seninul unei zile de vara.