"The glory of gardening: hands in the dirt, head in the sun, heart with nature. To nurture a garden is to feed not just on the body, but the soul" Alfred Austin

Translate

Friday 8 March 2013

Gradina Dominicana

Dorul meu de vara m-a dus din nou pe plajele insorite ale Caraibelor. M-am reintalnit cu valurile oceanului, si am incercat sa aduc cu mine cat mai mult din caldura soarelui si a nisipului arzator. 
De data asta am trecut granitele si am intrat in ritmul unei zile dominicane obisnuite, altfel decat atmosfera de vacanta a resortului. Pe drumuri de tara, printre padurile de palmieri, la margine de rauri si cu oceanul la orizont. Am intalnit  oameni obisnuiti prinsi in treburile zilnice, si am patruns in intimitatea unei case dominicane.


Darnicia naturii pune pe masa bucate delicioase si sanatoase. Nu exista E-uri, nu sunt coloranti artificiali si nici nu e nevoie de pachete stralucitoare care sa te imbie sa le incerci, si cafeaua facuta la gura cuptorului te imbata cu aroma perfecta.



Din fructele gradinii
    
Nu mai stiu toate numele fructelor si semintelor pe care le-am vazut, dar fructele din poza asta contin boabele de cacao. Deocamdata sunt in curs de coacere....
 
 

Trestie de zahar si banane... asa cum ar fi porumbul si rosiile la noi :) 
Mai in departare palmierii de cocos.

     



 

Sa trec si la gradina de flori... recunosc ca am fost mai mult cu ochii pe sus, cautand colibrii. Si iata-l pe micut, dupa cum l-am identificat ca amator, eu zic ca e Vervain Hummingbird, al doilea dintre cei mai mici colibri.( 6 cm) ori poate o fi fost un Antilean Mango. Mi-a parut rau ca a trebuit sa plec.... poate il vedeam mai bine...

Florile: suculente, si cele rezistente la caldura.... decor de gradina: scoici, coji de nuca de cocos



  


Da, astea sunt Craite!

Am iesit din gradina dominicana si am pornit la drum... paduri de palmieri si oceanul la orizont.


8 comments:

  1. Frumooos !!! Mai ales bananele arata extraordinar si imi inchipui ce dulci sunt ... Adica n-ai mai suportat frigul si te-ai indreptat spre sud sa-ti incarci barteriile :)
    Adevarul e, ca si eu am asa un dor de duca in perioada asta si marea ma atrage magnetic ... Deja mi-e dor de vara ...
    Palmierii si oceanul sunt fantastici. Inchid ochii si imi inchipui ca-s acolo ... Multumesc !!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dani, nu mai sta.... da o fuga la malul marii, cred ca e superba primavara acolo. Te imbratisez!

      Delete
  2. Dana, m-a impresionat traseul atipic, faptul ca ai intrat in casa si curtea acelor oameni, oceanul vazut altfel decat din balcon de hotel, mi se pare o calatorie adevarata, de cunoastere. Superbe imagini.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mirela, a fost doar o excursie de o zi... si mi-a placut tare mult. Am aflat ca turistii aduc cu ei mici cadouri pentru copii, de la creioane, carti de colorat, sapunuri, periute si pasta de dinti, pana la agrafe si fundite pentru fete. Am vizitat o mica scoala si o parte din lucruri au fost impartite copiilor de acolo, iar altele pe unde ne-am mai oprit.
      E zona turistica si oamenii de acolo stiu sa se faca placuti, casele lor sunt atat de simple... chiar daca am fost pe alt meridian eu m-am simtit ca in satul bunicii din Dobrogea. Toate cele bune! :)

      Delete
  3. Ti-ai potolit dorul de vara. Frumoase fotografii, privindu-le parca as fi si eu acolo. Multumesc pentru calatorie. In comentariul tau am vazut ca ai radacini adanc infipte in pamantul dobrogean, si eu sunt tot de pe aici...De unde erau bunicii tai?

    ReplyDelete
  4. Frumoasa iesire! Eu cand nu mai pot sta acasa plec la Timisoara, rar de tot in Australia, dar cu totul neprevazut si neplanificat :P si ce fain e asa!

    ReplyDelete
  5. Foarte frumos! Multe specii care le-am intilnit si in Mexic: palmieri, euphorbia, trestia de zahar, cactusi si cred ca e si un jack fruit intr-o poza.Intotdeauna caracterul unui loc se dezvaluie cel mai bine cind reusesti sa intri in contact cu oamenii obisnuiti de acolo.

    ReplyDelete
  6. Foarte frumos! Multe specii care le-am intilnit si in Mexic. Si noua ne place sa intram in contact cu oamenii obisnuiti pe unde mergem,numai asa se poate intelege caracterul unic al fiecarui loc.

    ReplyDelete