Din ograda

Black squirrel, veverita neagra, apare peste tot, in apropierea caselor, in pomii de pe marginea drumurilor, in parcuri, si in locuri in care nici nu gandesti. Sunt foarte indraznete, si nu le e teama sa scotoceasca prin lucrurile de pe balcon, sau sa se certe cu cainele, pisica ori chiar cu persoana care incearca sa le goneasca.

Dupa ce a terminat toate merele si alunele, Negricioasa a gasit o aripioara de pui pe care a inceput sa o rontaie cu multa placere.

Cand ne-am mutat aici, am fost mirata ca nu le vad prin gradina. Rareori, mai aparea cate o negricioasa, care doar studia terenul de sus de pe gard.  Au venit toamna tarziu, si atunci am inteles de ce se vand casutele pentru seminte de pasari cu protectie "antiveverite", si puteti sa revedeti aici  veverita hoata 

O rubedenie, Grey Squirrel - veverita "gri" incearca sa goleasca si ultimele seminte din feeder.

Mai tarziu, scormoneste in pamant in cautarea rezervelor puse la pastrare pentru zile mai grele. 

Anul trecut, vara pe inserate, il vad pe Tzik agitandu-se in fata usii de la terasa si era nervos rau! Am ramas fara grai, cand am vazut ditamai curcanul salbatic plimbandu-se tacticos pe balustrada. Croncanea ceva pe limba lui si se uita atent la noi, ascunsi dupa usa de plasa. Nu e obisnuit ca un curcan salbatic sa se apropie atat de mult, si oare ce cauta acolo, singur? I-as fi oferit ceva de mancare, dar cine sa stie ce mananca curcanii salbatici? dupa vreo 20 de minute, si-a luat zborul, a mai stat un pic in gradina si dus a fost.

 

In loc de randunele, il asteptam pe Robin, ca vestitor al primaverii. Este ceva mai mic decat un porumbel, are capul si aripile negre si pieptul portocaliu. Foarte greu de prins in poza, desi sunt mai mereu in gradina, scormonind dupa viermii de pamant. Intr-una din zile, in garaj, un mic pui de Robin, dormea linistit. Dupa ce ne-am speriat reciproc, am incercat sa-l scot afara la aer... sa se duca la mama lui.

Puiul de Robin a gasit iesirea din garaj, dar mai departe nu stiu ce s-a intamplat... pisici vagaboande nu sunt, deci sper ca si-a luat zborul nevatamat.

Dupa ce au plecat Colibrii, am hotarat sa pun seminte pentru pasarile care ierneaza aici. Despre Finch, poate va mai amintiti, e pasarea galbena care zboara de parca ar inota in aer. 

Si-a mai pierdut din frumosul penaj galben, care acum e un maroniu, dar sa vedeti ce ciudat mananca: se aseaza pe suport, apoi brusc se lasa cu capul in jos... iata-i cum atarna:

Sunt mai multe pasari care s-au obisnuit sa vina la seminte, dar nu prea le stiu numele. Pe Chickadee insa, il vad toata ziua si iata ce frumos pozeaza:

O alta frumusete este Blue Jay, pe care nu l-am mai vazut in ultimul timp.

Iepurasul de asta vara a crescut, si stiu ca mai trece pe aici, pentru ca il dau de gol urmele din zapada. Asa era asta-vara:

Colibrii sunt cei pe care ii astept cu mare nerabdare, ei sunt vedetele gradinii.

Nu locuiesc la tara, si nici chiar la marginea orasului, daca asta va intrebati. Nici eu nu stiu sa explic de ce sunt atatea "salbaticiuni" asa aproape de casa omului. Si nici nu am spus tot: gaste salbatice, soimi, sconcsi, ratoni, si uneori mai auzi ca un coiot s-a ratacit prin oras. 
Ar mai fi si altii de pomenit, dar or mai veni si alte ocazii.

Green Christmas, White Christmas

Din iernile canadiene...

 

Craciunul e mai frumos cand ninge, nu-i asa? .... si dupa cateva luni: Un Iepuras de Pasti se pierde in stratul de zapada (2007)

Iarna 2007/2008 a fost foarte darnica, si ne-a adus peste 3 m de zapada;  a  venit in noiembrie, si pentru ca i-a placut atat de mult zona asta, a plecat abia pe la inceputul lunii mai.

De Martisor, dupa 24 ore de viscol a rasarit soarele peste cei 60 cm de zapada proaspat adunati:

Dupa nebunia iernii trecute, iarna lui 2008/2009 a trecut aproape nebagata in seama.

Green Christmas 2009 sa vezi firul ierbii in locul zapezii...cu iarna 2009/2010 exact pe placul meu... doar un pic de zapada si primavara in luna martie...

Niagara iarna

Dupa un White Christmas, inca nu stim ce surprize mai are iarna asta pentru noi.

Senecio Cineraria

Cautam ceva pentru un pic de contrast in straturile de flori. Nu prea stiam ce, dar cand am vazut frunzele argintii si catifelate de Cineraria - Silver Dust, am stiut imediat ca se va potrivi perfect in gradina mea.

Senecio Cineraria, sau Silver Dust, or Dusty Miller creste ca o tufa bogata cu frunze ce par sa fie acoperite de un praf argintiu. Traducerea din latina ar fi "batran" si "cenusa"  dar departe de a da impresia asta. Dimpotriva, stralucirea argintie a frunzelor creaza un punct de energie si prospetime in zilele fierbinti de vara.

Anul trecut am plantat primele tufe de Silver Dust (de marimea celui din poza), si mereu nemultumita, am mutat bietele flori de vreo 5-6 ori in decursul verii. Cand in sfarsit am zis ca le-am gasit locul unde se potrivesc perfect, venise deja toamna. Nici nu apucasera sa creasca prea bine, si crezand ca sunt anuale, imi parea rau ca le pierd. Prima surpriza si mare descoperire in primavara: Silver Dust supravietuise, dar ca sa fiu sigura, am mai cumparat cateva plante pentru gradina din fata casei.

Deci, Silver Dust este o planta perena, a supravietuit iernii trecute si nu numai atat, a devenit o tufa frumoasa si bogata.

Silver Dust se adapteaza usor in orice sol, si prefera zonele insorite ale gradinii. Creste destul de lent in primul an,  dar in al doilea an poate ajunge inaltimea de 40 cm si latimea tufei de 50 cm. Infloreste doar in al doilea an, vara tarziu, dar florile galbene sau albe nu sunt semnificative. Se recomanda inlaturarea florilor pentru a incuraja cresterea bogata a tufei. Frunzele sunt prinse direct de tulpina si sunt puternic lobate (am vazut si soiuri cu frunzele mai putin crestate). Atat tulpinile cat si frunzele sunt acoperite de perisori lungi si subtiri care dau culoarea argintie.

Se inmulteste prin butasi, care se taie cam la 7-8 cm din planta matura si se pun in pamant amestecat cu nisip pana se formeaza radacinile. Pamantul din ghiveci trebuie foarte bine tasat astfel incat butasul sa fie ferm fixat. Udati doar in jurul lastarului si mai adaugati apa doar cand pamantul incepe sa se usuce pentru a evita putrezirea tulpinei.
Se pot creste si din seminte, incepand din luna februarie, la lumina si temperatura intre 18-21C. Semintele nu trebuie acoperite cu pamant, pentru ca au nevoie de lumina sa germineze. Mladitele se pot planta afara doar dupa ce trece pericolul de inghet. Silver Dust nu are nevoie de ingrijiri speciale; dar atentie la insectele care il pot ataca si la udarea excesiva care produce putrezirea plantei.
Sunt plante carora le place soarele, si  tot mutandu-i dintr-o parte in alta a gradinii am observat ca le place soarele de dimineata. Am cateva tufe plantate in fata casei, unde bate puternic soarele de dupa amiaza, si parca nu le merge prea bine. Este rezistent la seceta dar si la inghet si isi pastreaza frunzele de-a lungul iernii.

Orice floare devine mai aratoasa si mai frumoasa in apropierea lui Silver Dust, care cu stralucirea lui argintie va accentua si infrumutesa florile invecinate.

Phlox Paniculata, Brumarele

Despre Phlox as spune oricui ca merita tot efortul sa o ai in gradina. Originara din America de Nord, Phlox Paniculata (Summer Phlox) este o planta perena, creste pana la 1m inaltime si infloreste toata vara.

Florile mici si usor parfumate, formeaza un manunchi de forma rotunda sau ciorchine, si pot fi de culoare alba, roz, rosu, lavanda, mov. Unele soiuri au petalele mai deschise la culoare intr-un contrast interesant cu centrul florii de culoare mai inchisa. Formeaza o tufa compacta, cu tulpinile inalte si frunze ovale, usor lanceolate.

Phlox Paniculata " Bright Eyes", gata sa infloreasca la sfarsitul lunii iunie.

Florile sunt de culoare roz deschis, cu un cerc mai inchis la culoare in centru. Formeaza manunchiuri sub forma de glob, care raman inflorite cateva saptamani.

Globurile cu flori roz pal, sunt spectaculoase, atat de bogate ca tulpina se inclina sub greutatea florilor.

 

Phlox Paniculata David's Lavender, creste mult mai inalta, si are florile mov dispuse sub forma de ciorchine. Florile sunt parfumate, mirosul usor dulce se simte de la distanta.

Le-am plantat in partea din spate a gradinii, care primeste din plin soarele de dupa amiaza. Florile galbene ale daliilor contrastau placut cu movul florilor de Phlox.

Cea mai tanara, este Phlox Pink Flame. Am cumparat-o fara sa gandesc prea mult, uitasem ca nu mai vreau roz in gradina, asa ca am ascuns-o printre Impatiens Balsamine. Aproape ca uitasem de ea, si uite-o frumos inflorita.

Planta se divide cam la 2-3 ani, trebuie rarita pentru a favoriza circulatia aerului si a evita imbolnavirea. Se inmulteste prin lastari, care se pot pune direct in pamant, sau prin seminte. Se planteaza in soare sau partial-umbra, si va inflori toata vara. Planta este sensibila la fainare, de aceea e de preferat soarele de dimineata, care va usca mai rapid roua, protejand astfel planta impotriva umiditatii ce favorizeaza fainarea. Daca solul este nisipos, trebuie udata mai mult, pentru a incuraja inflorirea si mentinerea indelungata a florilor. Usor de crescut si intretinut, culorile si forma frumoasa a florilor, inflorire indelungata... phlox, o bogatie in orice gradina.

Alb de zapada

Sambata dimineata: oare de ce am fost asa surprinsa sa vad ca totul e alb???

Gata cu gluma, incep numaratoarea celor 22 de saptamani de iarna si zapada. Masinile sunt pregatite deja de mult, sper sa isi faca datoria cum se cuvine. Dar cred ca mai mult mi-ar place sa nu se miste de acolo, din lipsa de zapada.

Dupa experienta iernilor trecute, pronosticul meu de prima zapada a fost pentru 19 Noiembrie. A iesit insa cu 8 zile mai tarziu. Oh, sa nu credeti ca m-am suparat ca am gresit! Oh, nu... as fi fost mai bucuroasa daca greseam mai mult... asa cu vreo doua luni.

O fi zapada asta alba, dar mie mi se pare totul gri.

 

 Silver Dust mai are o floare: tu Iarna, mai asteapta un pic!

Campanula Carpatica, Carpathian Bellflower

Aceasta tufa mica cu florile in forma de clopotel a fost vedeta gradinii de anul trecut si mi s-a legat de suflet pentru ca e una din florile mele de inceput de gradinarit. Apoi, cand am facut ceva cercetari si am aflat ca este originara din Carpatii nostri, a devenit si mai pretioasa. Nu are nimic iesit din comun, nu este o raritate si unii spun ca este chiar un pic invaziva, dar asta nu m-a oprit sa cumpar toate culorile de campanula pe care le-am gasit pe piata. Si inca nu stiam ca am deja o Campanula, ce crestea inghesuita langa zidul casei.

Ca gen, campanula cuprinde aproape 300 de specii, anuale, bienale sau perene. Carpathian Bellflower este perena si una din cele mai reusite selectii este Bell Clips. Culorile variaza de la albastru deschis, albastru inchis, albastru-violet, violet-pal, sau alb. Sunt perene si rezista la frig pana la zona 3.

Planta formeaza o tufa compacta, de 20-30 cm in inaltime si pana la 40 cm latime. Frunzele sunt mici, in forma de inimioara, usor texturate si zimtate pe margini, de culoare verde deschis.

Florile apar la inceputul verii si continua pana toamna. O singura floare pe o tulpina mai inalta si uneori sunt atat de multe de nu se mai vad frunzele. Este importanta inlaturarea florilor moarte pentru a stimula noi infloriri. Partea asta cu curatatul florilor este migaloasa si plictisitoare, dar este foarte importanta. M-am straduit si am "decapitat" cat de multe din florile trecute si am avut tufele inflorite pana la sfarsitul lui septembrie.

Se pot planta in zone cu soare partial, sau partial umbra, ca planta de bordura sau in aranjamentele cu piatra. Prefera solul bine drenat si radacinile acoperite cu mulch sa le tina racoare daca sunt amplasate in soare direct.

Campanula Alba, creste mai incet si se porneste cam greu in primul an. Abia in al doilea an, a avut mai multe flori si o perioada mai lunga de inflorire.

Am gasit anul trecut, crescuta de nicaieri, o campanula "salbatica" cu flori albe, si creste mult mai inalta decat celelalte.  Am transplantat-o la un loc mai bun si s-a inmultit excesiv. Am rarit-o drastic, apoi am smuls-o cu totul, si inca mai sunt cateva fire razlete. Incerc sa o tin sub control, dar e foarte incapatanata. Arata bine, dar florile moarte dau impresia de dezordonat, si ma chinui mereu sale curat. Ceea ce face bine... ca alte si alte flori se deschid.

 

Campanula cu flori mici ( nu stiu exact soiul) are flori continuu, si pare sa reziste cel mai bine la scaderea temperaturii. Era inca inflorita in luna octombrie.

 

Tufele se separa odata la 2-3 ani sau cand au crescut prea mult si si-au pierdut forma compacta. Eu le-am separat si in primul an, si in primavara si in vara si chiar toamna... nu am respectat regula, dar am avut noroc si au crescut bine.

Sunt atacate de limacsi (slugs) - melcii fara cochilie, cu care am avut mult de furca... le place umezeala si sunt cam peste tot. Ca sa mai scap de ei, incepusem sa-i culeg cu mana, apoi am folosit tot felul de capcane din farfurioare adanci in care puneam fructe sau chiar bere... le place berea si adunam o gramada in fiecare dimineata.

Nu folosesc nici un fel de pesticid sau alte chimicale impotriva daunatorilor, dar am gasit un produs natural - Diatomaceus ( diatomee, dioxid de silica), care se presara in jurul florilor si a avut efecte foarte bune. In loc de diatomee, chiar nisipul, presarat pe straturi e de ajutor.

Iata clopoteii mei carpatini,infloriti o vara intreaga.