Campanula Carpatica, Carpathian Bellflower

Aceasta tufa mica cu florile in forma de clopotel a fost vedeta gradinii de anul trecut si mi s-a legat de suflet pentru ca e una din florile mele de inceput de gradinarit. Apoi, cand am facut ceva cercetari si am aflat ca este originara din Carpatii nostri, a devenit si mai pretioasa. Nu are nimic iesit din comun, nu este o raritate si unii spun ca este chiar un pic invaziva, dar asta nu m-a oprit sa cumpar toate culorile de campanula pe care le-am gasit pe piata. Si inca nu stiam ca am deja o Campanula, ce crestea inghesuita langa zidul casei.

Ca gen, campanula cuprinde aproape 300 de specii, anuale, bienale sau perene. Carpathian Bellflower este perena si una din cele mai reusite selectii este Bell Clips. Culorile variaza de la albastru deschis, albastru inchis, albastru-violet, violet-pal, sau alb. Sunt perene si rezista la frig pana la zona 3.

Planta formeaza o tufa compacta, de 20-30 cm in inaltime si pana la 40 cm latime. Frunzele sunt mici, in forma de inimioara, usor texturate si zimtate pe margini, de culoare verde deschis.

Florile apar la inceputul verii si continua pana toamna. O singura floare pe o tulpina mai inalta si uneori sunt atat de multe de nu se mai vad frunzele. Este importanta inlaturarea florilor moarte pentru a stimula noi infloriri. Partea asta cu curatatul florilor este migaloasa si plictisitoare, dar este foarte importanta. M-am straduit si am "decapitat" cat de multe din florile trecute si am avut tufele inflorite pana la sfarsitul lui septembrie.

Se pot planta in zone cu soare partial, sau partial umbra, ca planta de bordura sau in aranjamentele cu piatra. Prefera solul bine drenat si radacinile acoperite cu mulch sa le tina racoare daca sunt amplasate in soare direct.

Campanula Alba, creste mai incet si se porneste cam greu in primul an. Abia in al doilea an, a avut mai multe flori si o perioada mai lunga de inflorire.

Am gasit anul trecut, crescuta de nicaieri, o campanula "salbatica" cu flori albe, si creste mult mai inalta decat celelalte.  Am transplantat-o la un loc mai bun si s-a inmultit excesiv. Am rarit-o drastic, apoi am smuls-o cu totul, si inca mai sunt cateva fire razlete. Incerc sa o tin sub control, dar e foarte incapatanata. Arata bine, dar florile moarte dau impresia de dezordonat, si ma chinui mereu sale curat. Ceea ce face bine... ca alte si alte flori se deschid.

 

Campanula cu flori mici ( nu stiu exact soiul) are flori continuu, si pare sa reziste cel mai bine la scaderea temperaturii. Era inca inflorita in luna octombrie.

 

Tufele se separa odata la 2-3 ani sau cand au crescut prea mult si si-au pierdut forma compacta. Eu le-am separat si in primul an, si in primavara si in vara si chiar toamna... nu am respectat regula, dar am avut noroc si au crescut bine.

Sunt atacate de limacsi (slugs) - melcii fara cochilie, cu care am avut mult de furca... le place umezeala si sunt cam peste tot. Ca sa mai scap de ei, incepusem sa-i culeg cu mana, apoi am folosit tot felul de capcane din farfurioare adanci in care puneam fructe sau chiar bere... le place berea si adunam o gramada in fiecare dimineata.

Nu folosesc nici un fel de pesticid sau alte chimicale impotriva daunatorilor, dar am gasit un produs natural - Diatomaceus ( diatomee, dioxid de silica), care se presara in jurul florilor si a avut efecte foarte bune. In loc de diatomee, chiar nisipul, presarat pe straturi e de ajutor.

Iata clopoteii mei carpatini,infloriti o vara intreaga.