Nectarul verii

A trecut juma de vara si eu abia am prins vreo patru poze cu colibrii :(. Cei doi baieti sunt frumusei foc si tare scumpi la vedere...sunt prea rapizi pentru mine si  pana apuc sa apas declanstatorul... au si disparut in zare. Si nici unul nu si-a gasit locul prin pomii din jurul casei, hoinaresc prin paduricea de peste drum. Nu imi pierd speranta si ingrijesc cele patru feedere cu sirop. Si nu degeaba... mai sunt si alte pasarele iubitoare de sirop dulce. E drept... cam neobisnuit sa vezi o ciocanitoare Downy sorbind din zeama dulce. Pentru ca nu are pata rosie pe cap, e posibil sa fie o femela... o avea nevoie de energie daca mai cuibareste. E draguta, asa-i????

 

 

Robin e si el curios, dar nu cred ca-i e pofta de nectar.... un Oriole si-a facut aparitia pe teritoriul lui.

Oriolele au aparut inaintea colibrilor, si cred ca am vazut mai multe oriole decat colibri vara asta. A venit toata familia. Doar masculii sunt asa frumos colorati, si destepti:  au invatat cum sa roteasca feeder-ul ca sa il incline si sa ajunga la sirop. Asta este feeder pentru colibri, gaurile sunt mici. Am avut si feeder pt Oriole, dar degeaba.... nectarul asta e mai dulce. Nu se lasa pozat, imi intoarce spatele.

 

In sfarsit se uita la mine... zambeste ca-ti fac poza! 

 

Si gata... dus a fost!

Gradina mea e plina de flori care plac si colibrilor, si albinelor si bondarilor, si fluturilor... dar ei vor nectarul sau polenul. Semintele sunt si ele valoroase, uite-i pe cei galbeni Finch:

 

 

Si azi am vazut cum un colibri fugarea un Finch care intrase in zona Salviilor. Si ca sa nu va tin in suspans, iata si primele poze cu colibri... Fetele au cuibarit prea departe si foarte rar mai aparea cate una. Dar acum puiutii au iesit din cuib, mamicile au luat-o si ele la plimbare. In sfarsit si-au luat gradina in primire. Cei doi baieti, plus doua fetite si un tanar mascul. Iar eu sunt incantata... Bine ati venit frumosii mei!
 la Bergamota - Monarda, Bee Balm

la Shrimp Plant Justicia brandegeana - cea mai noua locatara din Hummingbird garden.

Un iepuras

Vroiam sa tund iarba, dar a trebuit sa aman din cauza de musafiri. Ne privim si decidem sa ne vedem fiecare de treaba noastra. Iepurasul isi cauta linistit iarba grasa si ceva trifoi, iar eu prind in graba aparatul foto.

Am inteles ca trebuie sa convietuim, sa impartim teritoriul. Inca mai dezbatem cine e intrusul.  Nu conteaza cine sunt ei: veverite, chipmunks, iepuri, sconcsi, ratoni, soricei de camp... eu sunt multumita ca nu fac pagube mari.

Multumesc

Astazi scriu datorita voua, o multumire pentru comentariile dragute si vizitele voastre pe aici, si pentru postarile de pe blogurile voastre atat de pline de caldura, de umor si inima buna. 
Da, a venit caldura si soarele pe care-l asteptam si in mijloc de vara simt emotia neplacuta a timpului prea scurt si a zilelor care trec prea repede. 
Gradina mea a crescut navalnic fara prea mult ajutor din partea mea, am devenit un spectator... ma asez pe scaun, admir, si ascult. Poate as auzi firul ierbii cum creste, dar ciripitul pasarilor este mai atragator. De atata ascultare, am invatat care sunt tipetele puilor flamanzi, care sunt ciripiturile de alarma cand apare un soim sau uliu, care sunt cantecele de nunta sau cele care anunta un nou stapan pe domeniu. Ma plimb printre straturi si mangai petale, incurajez micile lastare si ma bucur de fiecare boboc. Ma dor frunzele mancate de gandacul japonez sau de alte gaze rele. Zambesc florilor si culorilor care au aparut surprinzator, din seminte nestiute. Ma asez pe iarba sa fiu mai aproape de freamatul frunzelor si parfumul verde si curat.
Culorile calde imi incalzesc sufletul si ma aud oftand incet, coplesita de atata frumusete.
Si nu ma opresc din admirat. De aceea, pur si simplu Multumesc, pentru tot ce ma inconjoara intr-un loc numit "gradina" .

 

 

    

 

 

 

Despre Puiul asta de Robin, trebuie sa va spun ca l-am vazut crescand... il aduceau mama si tata Robin sa il invete de-ale vietii... Am ras in hohote cand se scalda in baia de pasari... ploua abundent si el se imbaia ca in piscina, cu capul sub apa si batand din aripi navalnic. A incercat sa manance din hranitorul pentru finch, in loc sa se uite cum prind parintii lui rame si viermi din pamant. Cand a reusit sa scoata primul vierme din pamant, mama si tata Robin au cantat de bucurie. Aici s-a asezat in ghiveciul de Calibrachoa, crezand ca poate e mai usor de gasit viermii pentru micul dejun.