Multumesc

Astazi scriu datorita voua, o multumire pentru comentariile dragute si vizitele voastre pe aici, si pentru postarile de pe blogurile voastre atat de pline de caldura, de umor si inima buna. 
Da, a venit caldura si soarele pe care-l asteptam si in mijloc de vara simt emotia neplacuta a timpului prea scurt si a zilelor care trec prea repede. 
Gradina mea a crescut navalnic fara prea mult ajutor din partea mea, am devenit un spectator... ma asez pe scaun, admir, si ascult. Poate as auzi firul ierbii cum creste, dar ciripitul pasarilor este mai atragator. De atata ascultare, am invatat care sunt tipetele puilor flamanzi, care sunt ciripiturile de alarma cand apare un soim sau uliu, care sunt cantecele de nunta sau cele care anunta un nou stapan pe domeniu. Ma plimb printre straturi si mangai petale, incurajez micile lastare si ma bucur de fiecare boboc. Ma dor frunzele mancate de gandacul japonez sau de alte gaze rele. Zambesc florilor si culorilor care au aparut surprinzator, din seminte nestiute. Ma asez pe iarba sa fiu mai aproape de freamatul frunzelor si parfumul verde si curat.
Culorile calde imi incalzesc sufletul si ma aud oftand incet, coplesita de atata frumusete.
Si nu ma opresc din admirat. De aceea, pur si simplu Multumesc, pentru tot ce ma inconjoara intr-un loc numit "gradina" .

 

 

    

 

 

 

Despre Puiul asta de Robin, trebuie sa va spun ca l-am vazut crescand... il aduceau mama si tata Robin sa il invete de-ale vietii... Am ras in hohote cand se scalda in baia de pasari... ploua abundent si el se imbaia ca in piscina, cu capul sub apa si batand din aripi navalnic. A incercat sa manance din hranitorul pentru finch, in loc sa se uite cum prind parintii lui rame si viermi din pamant. Cand a reusit sa scoata primul vierme din pamant, mama si tata Robin au cantat de bucurie. Aici s-a asezat in ghiveciul de Calibrachoa, crezand ca poate e mai usor de gasit viermii pentru micul dejun.