In cautarile mele dupa flori pentru colibri, am dat peste Cuphea, o planta anuala cu inflorescente tubulare in nuante de la rosu -portocaliu pana la magenta. Cea care ma interesa era Cuphea ignea - Mexican Cigar, dar pana am ajuns la ea, am gasit alte doua variante, la fel de frumoase si iubite de colibri.
Cuphea ignea, Mexican Cigar sau mai degraba un hybrid David Verity ( c.ignea x c.micropetala), are florile tubulare de un frumos rosu-purtocaliu, lungi 2cm si capatul lor mov inchis cu o margine argintie, la fel ca un capat de tigara aprinsa si fumeganda. Lasand deoparte comparatia nu prea sanatoasa, florile sunt pline de nectar si au fost pur si simplu asaltate de colibri.
Am plantat trei ghivece si am avut si seminte pe care le-am pus in startere in luna martie si apoi le-am mutat afara. De la inceput trebuie sa spun ca plantele din ghivece nu au crescut asa mari, in schimb cele puse in pamant au crescut foarte bine, si s-au transformat in tufe superbe.
Planta creste ca o tufa dela 30 la 60 cm, frunzele ascutite sunt usor lucioase si dese. Le place soarele, apa cu moderatie si infloresc toata vara, pana cade bruma.
Cuphea David Verity din seminte, in gradina. Semintele au germinat usor, fara probleme, cred ca din startere le-am pus direct in gradina. Nu le-am dat prea multa importanta pentru ca nu erau inflorite, la fel ca cele cumparate de gata in ghivece. Dar cand si-au dat drumul... au fost castigatoarele!
Daca raman in ghiveci, nu cresc chiar asa mult, poate max 30 cm dar parca au mai multe flori. Bineinteles le va trebui apa mai multa, pamantul se usuca mult mai repede in ghiveci.
Aici e o tufa in jardiniera de pe balustrada terasei, am asezat-o foarte "strategic" ca sa vad colibrii chiar si din casa si nu o data am vazut cum primul venit isi pazea cu strasnicie comoara de nectar.
Chiar daca este o planta anuala, Cuphea se cultiva usor si florile interesante aduc un plus de farmec gradinii. In planul mai indepartat se vede Cuphea Ilavea, o alta specie, cu cu partea tubulara de culoare mov-albastrui, iar petalele de un rosu aprins marcate de un centru mov inchis.
Vazute din fata florile seamana cu un soricel cu urechile din petale rosii. Sau cu fata unui liliac?
La fel ca si Mexican Cigar, este o planta anuala, se inmulteste usor din seminte plantate direct in pamant sau in startere si scoase afara cand zilele sunt deja mai calde. Nu am avut seminte si le-am cumparat in ghivece, deja bine crescute si aproape gata de inflorire.
Le sta bine in compania salviilor mov si inalte, le pace soarele . Tufele sunt inalte de vreo 40-50 cm si au tendinta sa se aplece, de aceea le-am pus un gardulet mic ca un suport. Ploaia si vantul le cam punea la pamant dar isi reveneau rapid. Florile sunt acoperite cu perisori fini, tulpinile si frunzele sunt usor aspre. Ca sa se mentina forma de tufa, se rup varfurile ca sa produca ramuri mai multe si mai viguroase.
O umbra de colibri la Cuphea
Si Cuphea numarul trei, tot o Ilavea, al treilea an in gradina si perpetuata din seminte. A crescut si din semintele care au ramas in pamant peste iarna, si la un moment dat aveam cateva cam in fiecare strat, incepusem sa ma gandesc ca e invaziva. Aceiasi familie Cuphea Ilavea doar un alt hibrid, al carui nume credeam ca este Batface, dar nu mai sunt asa sigura care si ce nume are. Aceleasi preferinte, aceleasi flori tubulare cu mijlocul mov inchis insa petalele ceva mai mari si de un rosu mai deschis.
Fara sa mai despic firul in patru, imi place Cuphea orice nume ar avea. Si nu numai mie, un bondar aici isi arata interesul imbratisand o floricica.
Ma asez in apropierea tufelor de Cuphea cu camera photo pregatita. Si stiu ca in curand voi vedea baletul magic al colibrilor dansand in jurul florilor frumoase.
Cred ca am vazut-o intr-o gradina din Italia. Frumoasa, mai ales prin abundenta florilor :)
ReplyDeleteCred ca sta mai mult timp inflorita acolo...
ReplyDeleteSeamana cu fata unui liliac :) ai dreptate.
ReplyDeleteAm notat Cuphea am sa caut seminte, salviile le am, am si Datura. Sa vina primavara!
frumos, frumos. mi-ai facut pofta de gradinareala :)
ReplyDeleteMai, Dana,cat de coplesita si...ravasita ma simt dupa asa o postare parcursa cu tot sufletul. Cat de bine stii tu sa imbini frumosul cu utilul pentru minunile alea mici cu ciocuri mari. Acum imi dau seama cat esti de meticuloasa (de parca n-as fi vazut si pana acum :) ) in tot gradinaritul pe care nu-l faci la intamplare (ca mine, de ex. ).Te ador, Dana ! Sarbatori fericite !
ReplyDeleteDraga Elisa, m-a coplesit comentariul tau. Iti multumesc si ma bucur din suflet ca iti place. Si asa cum faci tu Elisa si toti ceilalti prieteni blogeri, punem suflet in ceea ce scriem. Este o particica din viata fiecaruia, pe care vrem sa o impartim cu ceilalti. Ne bucuram cand suntem "cititi" si invatam unii de la altii. Despre colibrii, ce sa zic... da, ii iubesc si tot grradinaritul meu se invarte in jurul lor. Pe langa faptul ca sunt niste pasari uimitoare prin curajul, inteligenta si rezistenta lor, ei imi aduc o oarecare alinare si impacare cu dorul de casa. Pentru tine si familia ta, si special pentru draguta Lara-Nicole, calde si sincere ganduri bune si urari de bine pentru sarbatorile de iarna si pentru anii care urmeaza.
ReplyDeleteStii ce senzatie am de cate ori vin in gradina ta? Ca este o bijuterie de pus la pastrare, sa nu se strice, sa nu se piarda, sa ramana intacta pentru a o vedea cat mai multa lume si a se bucura de ea :) Multumesc pentru urari, maine este ziua fiului meu si simturile de dor si de departe ma coplesesc la fiecare dintre voi, cei plecati de pe la noi, in locuri indepartate. Tot ce doresc este sa fiti sanatosi si sa va fie bine sa nu va fie dor atat de tare cum ne este noua, parintilor vostri :) Te imbratisez.
ReplyDeleteImi place floricica-soricel :), dar si cea din articolul anterior, ca un clopotel alb-albastru. Sunt si frumoase si placute , observ, micilor vietati cu obicei de a poposi prin zona .
ReplyDeleteCraciun fericit, Dana draga!
ReplyDelete