Polianthes Tuberose Pearl

Nu mai stiu exact motivul pentru care am vrut tuberoze. Si nu numai ca am comandat online iarna trecuta dar am si cumparat un pachetel de Tuberose Pearl doar ca sa fiu sigura ca le vad crescand in gradina mea. Cu grija i-am ales un loc din care sa se faca usor vazute si mai ales sa isi faca simtit parfumul minunat.

Din cei patru rizomi de marime mica spre mijlocie, au trait doar trei, si din acestia doar o singura tuberoza a inflorit in gradina. Am asteptat cu rabdare sa creasca, si ca  la carte, a inflorit in luna august.

Nu as spune ca este o floare bogata, are frunzele amplasate la baza, lungi si late, si doar o tija florala care ajunge cam la un metru. Pot fi cu florile simple sau duble, in forma de clopotel de culoare alba si usor rozaliu inainte de deschidere. Nu are nimic prea deosebit inainte sa infloreasca, vezi tija inalta si flexibila si te intrebi daca mai rezista in bataia vantului. Eh, odata ce florile se deschid, parfumul este atat de puternic ca atrage ca un magnet. Delicat si imbietor, unii spun ca parfumul e chiar magic, este foarte puternic seara si aroma unica se simte de la distanta.

Nu au cerut atentie speciala, au o crestere destul de lenta, amplasate in plin soare, un pic umbrite de tufa de crizanteme si rudbekia, in pamant mai mult nisipos. Le-am fertilizat usor cam la trei saptamani, si udate din belsug din cauza arsitei din vara asta.

Una din cele trei a inflorit cam la sfarsitul lui august, atat florile si parfumul au rezistat mai bine de trei saptamani. Celelalte doua tuberoze nu dadeau nici un semn ca ar fi gata de inflorire si se apropia deja luna octombrie. Cand am vazut ca una din ele are boboci de flori, am hotarat sa le salvez, si am mutat in ghivece cele doua tuberoze nehotarate.

 

 

Le-am adus in casa si au inceput sa creasca uluitor de repede. Am asezat cele doua ghivece cat mai aproape de geam, in soarele de dimineata. Tulpina a crescut foarte inalta, parca mai inalta decat in gradina si cam la trei saptamani au aparut primii boboci. In casa, bobocii nu au mai avut tenta de culoare rozalie, au fost doar simplu alb imaculat, petale lucioase parca usor cerate, dar flori mai putin dese decat ale tuberozei inflorite in gradina.

 

A trebuit sa le pun un sprijin, tulpina inalta se indoia sub greutatea inflorescentei care a deviat de la verticala in cautarea luminii naturale, spre geam.

 

Au inflorit amandoua, iar seara parfumul incredibil umple toata casa. Se zice ca parfumul are puteri magice, asa o fi... aduce un iz de energie pozitiva si zilele gri de toamna se transforma si primesc culorile si parfumul verii.

Flori de flori

Sa nu va asteptati la descrierea unor unice si nemaivazute flori. Le-as zice mai degraba modeste, clasice, simple dar impresionante prin lunga lor inflorire. 
Dintre florile cu cea mai lunga perioada de inflorire, Calibrachoa a batut recordul.

Era perioada in care asteptam intoarcerea colibrilor, si nu aveam nici o floare care sa le ofere hrana micutelor pasari. L-am cumparat in disperarea zilelor prea friguroase de primavara, ca sa aduca un pic de culoare in ploaia si frigul interminabil. Un ghiveci in trei culori, alb, rosu si mov pe care l-am fixat mai tarziu pe stalpul cu hranitoarele de nectar.

 

In plin soare si batut de vant, s-a intamplat sa ramana si fara apa, i-am schimbat ghiveciul si cam atat. Prin  frunzele arse de frigul lunii octombrie, cele cateva flori sfideaza schimbarea anotimpurilor.

Lobelia plantata intr-un ghiveci din fibre de cocos, a trecut prin vara secetoasa cu bine. Ghiveciul nu pastreaza umiditatea, apa se scurge foarte rapid, si totusi la un moment dat avea mai multe flori decat frunze.

Albastrul luminos si florile delicate aproape ca m-au facut sa o transform in planta de interior, cautand o solutie sa o pastrez inflorita peste iarna.

Din categoria "florilor de suflet" este Larkspur-Nemtisorul.  Tulpinile inalte si subtiri, frunzele filiforme, si spicele cu flori mici au atras ca intotdeauna colibrii si o multime de albine si bondari. Aduce cu florile de camp, nu face subiectul marilor hibridizari sau pedigree-ului botanic, dar este spectaculos. 

Vara asta, au fost trei culori: roz, albastru si un albastru-indigo foarte pal. Nemtisorul este planta anuala, creste din seminte, si  singura culoare pe care am avut-o a fost albastru. Probabil aciditatea solului sau reinsamantarea a facut sa-si schimbe culoarea.

 

Nu ma pot abtine, poza nu e prea reusita, dar e singura in care am prins un hummingbird la florile de Larkspur. Probabil ca recolta de nectar este tare bogata, e ca o floare de camp, salbatica, si asta atrage si colibrii.

 

Micsandra, Syberian Wallflower inca mai are flori, acum in mijlocul lui noiembrie. Oare de asta i se zice "syberian"? Anul asta am avut doar doua tufe mici, in comparatie cu tufa enorma si parfumata de anul trecut.

Sunt bienale, deci anul viitor acestea vor fi in repaus dar sper sa infloreasca tufa de anul trecut.

Ar trebui sa mai adaug cateva pe lista, flori care au inceput inflorirea in luna iunie sau iulie si au continuat pana acum toamna tarziu. Dar daca incep sa vorbesc despre salviile mele, nu ma mai opresc asa usor ... si apoi ce o sa mai povestesc la iarna? 

Alb, argintiu si inca ceva

Chiar daca suna a peisaj de iarna, nici nu pronunt cuvantul cu "z..." 

Argintiu, roz si rosu in fundal. Garofite rosii, si o ramura de Weigela care se apleaca peste Cerastium.

 

 

 Cerastium - Snow-in-Summer adica "zapada in vara"

Scotocesc printre pozele verii si imi imaginez o gradina etern inflorita si o vara fara sfarsit... eh, totul e posibil in lumea virtuala.

Eucomis, Pineapple flower

 

I se spune Pineapple flower, pentru asemanarea cu fructul de ananas. Mda, parca seamana, cel putin partea infrunzita din varful florii. Mi s-a parut o floare interesanta si am comandat-o online de la Botanus, fara sa am prea multe referinte despre cresterea acestei plante. A fost un imbold de moment, dar nici un regret. A crescut atat de frumos, fara pretentii si foarte usor de intretinut.

Numele de Eucomis, vine din limba greaca  eu- frumos, si kome-par, ca referire la multimea de inflorescente asezate pe tija florala.

Am plantat bulbii in ghivece (cate doi) si au ramas ca planta de ghiveci pentru ca nu rezista afara peste iarna. Din bulbi, se dezvolta frunzele sub forma unei rozete, frunze late si mari, ondulate si zimtate pe margini, ascutite la varf.

 

Florile sunt micute, asemanatoare cu zambilele, de culoare alba, care dupa polenizare incep sa-si schimbe culoarea intr-un verde pal destul de placut. Am avut si un bulb "bicolor" care ar fi trebuit sa-mi dea o floare cu accent de rosu pal, dar a mers prea incet si nu a mai avut timp sa infloreasca, a venit frigul intre timp. 

Daca sunt plantati in ghiveci, drenarea apei este foarte importanta pentru a evita putrezirea bulbilor. Ca asezare au fost in plin soare, dar parca un pic de umbra le-ar fi prins bine. Uneori frunzele deveneau prea moi si lasate in jos, chiar daca primeau apa zilnic. Probabil ca partial soare ar fi pozitia cea mai potrivita. Florile persista cateva saptamani si chiar semintele aduc un aspect interesant. Tija florala creste destul de inlata, cam 60 cm, destul de viguroasa si fara sa aibe nevoie de sustinere suplimentara.

Sunt plante rezistente la boli, am vazut furnicile atrase de flori si atentie la limacsi care au o placere grozava sa devoreze frunzele de Eucomis. 

Nu rezista la temperaturi mai mici de -7, bulbii trebuie pusi la pastrare peste iarna. Primavara se planteaza in pamant cam la 5 cm adancime. Se pot inmulti si din frunzele taiate si puse la inradacinat. Se alege o frunza sanatoasa si se taie deasupra de bulb. Cel mai bine este sa faceti taierea primavara sau la inceputul verii si dupa ce planta a fost udata. Din frunza sanatoasa aleasa pentru inmultire, se pot face mai multe bucati, taiati cu un cutit bine ascutit ca sa fie o taitura curata. Taieturile se pun in pamant ( un amestec de perlita cu turba), cu atentie la sensul de crestere al frunzei, adica partea taiata dinspre bulb sa fie in pamant. Pe taietura se poate aplica un hormon de crestere, pentru rezultate mai rapide. In cateva sapatamani, incep sa se dezvolte bulbi de-a lungul taieturii, apoi se va forma frunza iar cand frunza devine suficient de mare se poate transplanta in al ghiveci. Nu am incercat inmultirea, pentru ca am destule plante dar probabil la primvara voi incerca sa le inmultesc. Am scos bulbii din ghivece, i-am spalat cu un jet de apa si i-am lasat un pic la uscat. Inveliti in ziar si depozitati intr-o cutie de carton, i-am pus la pastrare in garaj, sper sa reziste bine peste iarna.

 

Ciocanitoarea Downy

Inca nu am scos hranitoarele cu seminte pentru pasarile care raman aici peste iarna; vremea e inca buna si se mai gasesc seminte de flori. Plecarea colibrilor intotdeauna ma intristeaza, dar ma consolez cu celelalte pasari care-mi apar in gradina odata cu venirea toamnei. Am invatat numele unora si chiar recunosc ciripiturile si cantecele sau sunetele catorva dintre ele. Ii vad si aud pe Blue Jay de mult timp, la fel si pe Chickadee, pe care le recunosc fara indoieli dupa ciripitul si sunetele puternice. Vara ciocanitorile isi fac de lucru pe aici, nu ma mir de prezenta lor. Dar zilele trecute am avut noi vizitatori,  o pereche Downy Woodpecker. Le-am urmarit toata dimineata fara succes sa le prind in poza.

Pana la urma au fost atrase de semintele de floarea soarelui, pe care am agatat-o eu foarte strategic, ina asa fel sa am vedere buna la pasarile care poftesc seminte. Ca deh, nu stii ce surprize se arata.

 

In poze este o fetita, baiatul are o mica pata rosie pe crestetul capului. Cred ca le-a placut meniul din gradina mea, au mai aparut in zilele urmatoare.

 

 

Si a venit...

...bruma! cu un record total. Adica 175 zile fara bruma, care a depasit recordul din 1941 de 174 zile. Ultima zi de bruma e considerata 25 mai, si de obicei prima bruma cade la sfarsitul lui septembrie, cu noroc in prima saptamana de octombrie. Cam scurta vara pe aici, eh?. Am continuat curatenia in gradina, cu parere de rau sa vad frumusete de flori arse de bruma si frig. Tzik pare si el constient de schimbare, se uita curios in jurul lui, ceva nu e la locul stiut.

 

Curatenia a durat mai mult decat am crezut, prima sambata a fost doar un mic antrenament, pentru ca era inca destul de placut si caldut, si multe flori erau inca in buna forma. Sambata trecuta a fost un o zi lunga de lucru  si o multime de saci umpluti cu tulpini si frunze. Am scos cannele, tuberozele, bulbii de eucomis si crocosmia, am spalat si curatat ghivecele, am scos trelisurile de la plantele cataratoare, ornamentele si o parte din lampile solare. Din nou in cautare de "locul ideal" am mutat Penstemonul pitic, Lacramioarele, Cineraria, niste Phlox si garofitele mici. Campanulelor le-am gasit o noua locatie si am salvat din ascunzisul lor pe suratele Platycodon ( clopoteii chinezesti).  Nu am terminat, dar m-am oprit ca se apropiase seara, am privit in urma mea si am vazut cum dintr-o data gradina si-a schimbat infatisarea.

Acum trebuie sa mai ingrijesc bulbii si rizomii scosi din pamant. I-am spalat si i-am lasat un pic sa se zvante, trebuie sortati, etichetati si inveliti pentru somnul de iarna. 

Mai sunt insa supravietuitoare care fac in ciuda temperaturilor mici, parca spun "sic, ca nu m-ai prins". 

Torch Lily  - Kniphophia inca mai aprinde gradina cu culorile ei, iar Salviile Mystery Blue sunt inca la putere.

 Un Conduras ratacit a inflorit sub un strat de frunze vestejite

 Phloxul si Micsandra isi tin companie, ignorand complet intrarea toamnei in gradina.

Din semintele aruncate intr-o doara, Gura-leului a inflorit tarziu si ramane nepasatoare la amenintarea brumei.

Si un dar al rozei Kashmir, din cei cativa boboci unul a razbit frigul si l-am adus in casa ca pe un mare si important trofeu.