O fi Octombrie?

Nu arata a octombrie deloc. Zilele sunt mai scurte, noptile sunt reci, soarele incalzeste putin. Ar fi sost timpul sa curat gradina, sa scot bulbi si alti tuberi, sa plantez alti bulbi si sa o pregatesc de iarna. 
Vara nu vrea sa plece din gradina mea, e aici cu flori inflorite, imbobocite, si frunze verzi cu o usoara tenta aurie. Prima poza e de sambata, a doua este din august. Putine diferente...doar cateva plante mutate dintr-un loc in altul, si parca mai multe inflorite.
Octombrie 12:

August 26:

Ma intorc la prezentul octombrie, si la gradina nebrumata inca sezonul asta. Deci isi vede de treaba si infloreste...si chiar a trebuit sa-i dau o udare, avea nevoie de apa din belsug.

 Tufele imense de Datura, au recuperat intarzierea si continua sa infloreasca.

 

  

  Alte flori la Weigela.

 

 Brugmansia Milady ar avea inca un rand de flori, am numarat vreo 14 boboci... oare reuseste?

 

  Salviile.... oh, salviile! roiesc albinele in jurul lor, nu am vazut niciodata asa multe albine... sute de ele.

   

Nu e nimic neobisnuit sa fie inflorite si acum, sunt niste luptatoare, frunzele vor fi ofilite de bruma, dar cateva spice de flori tot mai rezista pana iarna tarziu.

 

In dreapta se vede Pineapple Sage, o salvie cu aroma de ananas. Langa ea, tufele de Canna, atat de inalte si bogate cum nu le-am avut vreodata.

 

Canna Lily

 

Dintre florile care infloresc tarziu, o alta tufa de Pineapple Sage, floricele rosii pline de nectar si arome.

Toad Lily sau Tricyrtis, a inflorit sub umbra brazilor

Cobaea - Cup and saucer  - mi-a aratat ca trebuie sa am rabdare, credeam ca nu mai face flori. Si ce frumusteti au aparut!

Nebagata in seama vara asta, Tuberoza a crescut tacuta si acum e vedeta cu parfumul ei delicat.

Inca mai adun rosioare....

Zinnia, locul perfect pentru un Fluture Monarch. Frigul de anul asta a omorat o generatie de fluturi Monarch, m-am considerat norocoasa sa-i vad in gradina mea.

Kashmir, trandafirul ascuns, a fost eliberat, pentru ca am taiat frunzele imense ale Daturei care-l acoperea.

 

Si ultimul hummingbird si-a luat zborul de vreo 5 zile, ea e frumusica din ultimul set de poze.

Asta e gradina in Octombrie... plina de flori, ciripeli, zumzete, doar padurea de peste drum isi arata frunzele ruginii... 

O toamna imbelsugata si spor in toate sa aveti!

Dipladenia in rosu

Cand am vazut-o pe raft, asa plina de flori rosii stelate, m-am oprit doar sa o admir. Nici nu am apucat sa fac balanta "da - da, nu - nu" ca deja eram cu ghiveciul in brate. Iesind din magazin imi spuneam ca am luat-o razna daca dau atatia bani pe o floare cu care voi avea probleme sa o pastrez peste iarna. Dar a meritat din plin.... cred ca a avut sute si sute de flori, si inca ma bucur de frumusetea ei.

 

Numele ei este Dipladenia si este sora buna cu Mandevilla cu care se si confunda usor. Ca regula de identificare, mandevilla se va intinde ca o planta agatatoare si se pune pe suporti sau arcade. Dipladenia este mai degraba o planta "curgatoare" cu tulpinile arcuite in jos. O alta diferenta remarcabila sunt frunzele lucioase ale Dipladeniei, pe cand Mandevilla are frunzele mai aspre si mate cu nervuri vizibile. 

Pentru Dipladenia, un loc in soarele de dimineata, o va face fericita si va continua sa infloreasca toata vara. Eu am mutat-o cam in toata gradina, cand in plin soare, cand mai la umbra, si pe incercate i-am gasit locul preferat la fereala de soarele puternic al dupa-amiezii.
Aici este pe o arcada impreuna cu un feeder de nectar pentru colibri. In plin soare, pamantul se usca prea repede, frunzele se ingalbeneau, iar florile paleau si cadeau.

Mai tarziu i-am gasit un loc bun, ferit de arsita si usor de manevrat ghiveciul pentru intretinere si udare. Colibri mai cercetau florile dar nu as zice ca erau prea interesati de ele. Odata cu mutarea mai catre umbra, planta a dat drumul la noi tulpini si tije florale, iar frunzele nu se mai ingalbeneau asa mult.

Florile sunt destul de mari, in forma de palnie cu 5 petale mari, ascutite la varf. Culoarea este rosie, iar in interiorul cupei se vede un galben-portocaliu.

Frunzele sunt rigide si lucioase, si sunt dispuse simetric pe tulpinile care se arcuiesc usor.

 

 

A ramas in ghiveciul original, nu m-am incumetat sa schimb ceva pentru ca ii mergea atat de bine. Am pus fertilizant doar o singura data, sub forma unui baton care se infige in pamant. A dat nenumarate flori si tulpini noi pe care cresteau alte si alte flori.

Cand a dat frigul, am adus-o in casa. Inca mai are flori dar a pierdut foarte multe frunze si arata cam saracacioasa acum. Am taiat din tulpinile noi, care din lipsa de soare erau foarte subtiri si lungi, si o ud doar cand pamantul este uscat. Asa cum stiam, va fi greu sa o pastrez peste iarna. Incalzirea cu aer cald nu face bine plantelor. Desi sta la geam, nu are prea multa lumina, si as vrea sa o las sa se odihneasca peste iarna, iar la vara sa fie din nou plina de flori.

 

Flori de flori

Sa nu va asteptati la descrierea unor unice si nemaivazute flori. Le-as zice mai degraba modeste, clasice, simple dar impresionante prin lunga lor inflorire. 
Dintre florile cu cea mai lunga perioada de inflorire, Calibrachoa a batut recordul.

Era perioada in care asteptam intoarcerea colibrilor, si nu aveam nici o floare care sa le ofere hrana micutelor pasari. L-am cumparat in disperarea zilelor prea friguroase de primavara, ca sa aduca un pic de culoare in ploaia si frigul interminabil. Un ghiveci in trei culori, alb, rosu si mov pe care l-am fixat mai tarziu pe stalpul cu hranitoarele de nectar.

 

In plin soare si batut de vant, s-a intamplat sa ramana si fara apa, i-am schimbat ghiveciul si cam atat. Prin  frunzele arse de frigul lunii octombrie, cele cateva flori sfideaza schimbarea anotimpurilor.

Lobelia plantata intr-un ghiveci din fibre de cocos, a trecut prin vara secetoasa cu bine. Ghiveciul nu pastreaza umiditatea, apa se scurge foarte rapid, si totusi la un moment dat avea mai multe flori decat frunze.

Albastrul luminos si florile delicate aproape ca m-au facut sa o transform in planta de interior, cautand o solutie sa o pastrez inflorita peste iarna.

Din categoria "florilor de suflet" este Larkspur-Nemtisorul.  Tulpinile inalte si subtiri, frunzele filiforme, si spicele cu flori mici au atras ca intotdeauna colibrii si o multime de albine si bondari. Aduce cu florile de camp, nu face subiectul marilor hibridizari sau pedigree-ului botanic, dar este spectaculos. 

Vara asta, au fost trei culori: roz, albastru si un albastru-indigo foarte pal. Nemtisorul este planta anuala, creste din seminte, si  singura culoare pe care am avut-o a fost albastru. Probabil aciditatea solului sau reinsamantarea a facut sa-si schimbe culoarea.

 

Nu ma pot abtine, poza nu e prea reusita, dar e singura in care am prins un hummingbird la florile de Larkspur. Probabil ca recolta de nectar este tare bogata, e ca o floare de camp, salbatica, si asta atrage si colibrii.

 

Micsandra, Syberian Wallflower inca mai are flori, acum in mijlocul lui noiembrie. Oare de asta i se zice "syberian"? Anul asta am avut doar doua tufe mici, in comparatie cu tufa enorma si parfumata de anul trecut.

Sunt bienale, deci anul viitor acestea vor fi in repaus dar sper sa infloreasca tufa de anul trecut.

Ar trebui sa mai adaug cateva pe lista, flori care au inceput inflorirea in luna iunie sau iulie si au continuat pana acum toamna tarziu. Dar daca incep sa vorbesc despre salviile mele, nu ma mai opresc asa usor ... si apoi ce o sa mai povestesc la iarna?