Acrobatica

 

 

 

 

 

Veverita

Daca e iarna, sunt veverite. Sunt prezente mai toata ziua si se cearta cu oricine pentru orice. Cine -o fi scos capacul de la feeder?

 

Cine eu???

 

 Nici nu am trecut pe-acolo!

 

Cautand semne

Vineri dimineata m-a trezit ciripitul pasarelelor. Si dupa cat ciripeau de cu foc, mi-am imaginat ca e o zi superba. Asta pana am privit spre fereastra, o ceata alba si densa m-a facut sa cred ca s-a incalzit dintr-o data si e doar ceata sau aburii din topirea masiva a zapezii... Eh, o alta furtuna surpriza, ningea de nu vedeai la 2 metri, si mi-a luat o ora sa ajung la servici, de obicei un drum de 20 minute. 

Cred ca iarna si primavara fac cu randul, o zi de ninsoare, apoi ploaie ziua urmatoare. Un martie indecis, umed si rautacios, ninge mai mult decat in decembrie. Practic, ninge cam tot a doua zi, si ce se topeste azi se reface ziua urmatoare. Zapada si-a pierdut culoarea alba stralucitoare, a devenit gri si murdara si prea putine pete de verde se intrevad sub straturile inghetate.

Revin la partea buna, cea cu ciripitul pasarelelor. E semn clar ca primavara e (foarte) aproape: sunt prea multe pasarele in gradina, ciripesc prea mult, prea tare.  Si cel mai important, tot vineri, am iesit afara curioasa de galagia unor pasari,  si cine credeti ca si-a facut aparitia? Robin!!!!!! au venit pasarile Robin, ei sunt vestitorii  autohtoni ai primaverii canadiene. Ah, nu am reusit sa fac nici o poza, dar sunt aici, am reusit sa vad vreo cinci in pomul vecinilor si inca vreo doi in zbor. 

Totusi am reusit sa fotografiez perechea de Cardinali, si asta e lucru mare, va spun ca nu e usor sa-i prinzi in poza. Vin la feeder, pun special pentru ei seminte de floarea soarelui, si ce credeti, niciodata nu i-am vazut asezati spre partea dinspre casa, mereu sunt in partea opusa, imposibil de vazut in vreo poza. Aici, in pomul din spatele gradinii, cam departe dar se vede el, foarte puternic colorat in rosu-portocaliu, iar ea e mai maronie, amandoi cu motz si atat de draguti.

Printre fulgii de zapada de azi, am vazut mai multe vrabii canadiene (Sparow) cativa Junco, si am observat ca penajul Finch-ilor se schimba din maroniul de iarna spre galbenul auriu....  nu-i asa ca astea sunt semne bune?

Veverita si-a facut aparitia, o suspectez de rea purtare, ma ascund la geam si astept. Se urca pe stalp, a invatat sa scoata capacul hranitorului, isi alege semintele si alunele preferate si le arunca pe jos... acum isi culege "recolta":

Asteptand primavara, sunt atenta la toate micile semne pe care mama natura ni le trimite. In cautare de indicii, tresar entuziasmata de marea descoperire: muguri de narcise si branduse au aparut langa casa... Incepe numaratoarea inversa!

Octombrie #2

Veverita hoata