Anul care trece

Se mai duce un an care lasa in urma lui inca o cutie de amintiri, de zambete sau tristeti, de dorinte mai mult sau mai putin implinite. Am taiat cate o zi din calendar asteptand cu nerabdare bucuria unei noi zile. Am inceput fiecare saptamana asteptand acea mica surpriza care sa rupa monotonia si sa ne reinvie spiritul. Am asteptat fiecare alta luna sa aduca o noua culoare, noi sperante si dorinte implinite. 

A fost un an plin de surprize, de la bune la rele, de la incantare la disperare. Nu a fost ceea ce parea sa fie, o situatie dramatica s-a schimbat intr-una pozitiva, au fost bucurii care s-au dovedit false, au fost asteptari care nu s-au adeverit si planuri imposibile care au devenit realitate. Singura certitudine: lupta, zambeste si mergi inainte cu credinta ca Dumnezeu e cu noi. 
E timpul sa pun in ordine cutia cu daruri a anului care trece: mai intai alung dezamagirile si tristetile. Apoi, voi alege si voi pastra intelepciunea si binecuvantarea fiecarei zile, zambetul celor dragi mie, sinceritatea si bunatatea, energia pozitiva, perseverenta si credinta in bine, armonia florilor si bucuria gradinaritului. Deschid larg bratele si zambesc in intampinarea unui nou an, un nou inceput. 

 

Va doresc sa umpleti cutia cu daruri de suflet si amintiri frumoase la care sa adaugati mereu alte si alte bucurii si impliniri. 
Sa intampinati Anul Nou cu incredere si fiecare zi sa fie o magica poveste.

Prieteni dragi, va imbratisez si va doresc 

An Nou Fericit!

Salvia Black & Blue

Cea mai draga dintre salvii si cea mai indelung cautata. Nu vazusem nici una in realitate dar o vroiam neaparat pentru ca e pe placul colibrilor. Am gasit-o dupa vreun an jumate de cautari, chiar aici in apropiere la Belgian Nursery. Si cu greu m-am oprit la doar patru ghivece, pe care le-am adus acasa ca pe un trofeu rarissim.
 Este cu adevarat o planta superba din toate punctele de vedere: infloreste toata vara fara intretinere speciala, aspect, foliaj si culoarea superba a florilor, atrage insecte si pasari si este si rezistenta la daunatori si seceta. Daca are soare si un pamant cu drenaj bun, creste si infloreste fara pretentii si isi ofera cu darnicie frumusetea.

Florile electric blue, sunt prinse intr-un calix lung de culoare mov atat de inchis incat pare negru. De aici si numele Black&Blue.

 

Face parte din familia Lamiacee si este considerata anuala in zona climatica 5, si perena pentru zonele 8-11. Formeaza o tufa compacta, cu multe ramificatii si are un aspect ordonat si placut. Cred ca a crescut putin peste un metru in inaltime si larga de vreo 80cm, dar poate ajunge si la 1.5 m in zonele calde.

Trei dintre ele, le-am plantat in strat, langa Bee Balm si celelalte salvii rosii si albastre, transformand locul intr-o adevarata oaza de nectar si parfum pentru colibri, albine si bondari.

Nu numai florile sunt frumoase. Frunzele sunt de un verde deschis care contrasteaza placut cu tulpinile inchise la culoare. Au forma oarecum ovala, putin ascutite la varf, striatiile sunt vizibile, marginile foarte usor dintate. Frunzele sfaramate au un parfum placut, un amestec de anason si menta.

Din luna mai pana in octombrie cand a cazut bruma, au inflorit continuu. Si totul a fost pe placul colibrilor, care pur si simplu au acaparat aceste salvii.

 

 Floarea nu este mai mare de 2 cm, si in comparatie se vede cat de micut este un colibri.

 

Si-au incheiat spectacolul cand a cazut prima bruma, bine ca a fost destul de tarziu anul acesta. Le-am mai lasat vreo saptamana afara, pana s-au uscat frunzele si apoi le-am scos din pamant. Am pus tulpinile cu tot cu radacina intr-un ghiveci si il tin la rece. Il mai verific din cand in cand sa nu se usuce complet pamantul si am vazut ca are noi lujeri ce cresc din pamant.

 

Radacinile salviei Black&Blue sunt tuberoase. Cand le-am scos din pamant cativa tuberi s-au desprins. I-am impachetat in hartie si ii pastrez cu ceilalti bulbi si tuberi. Sper ca tuberii vor supravietui peste iarna si vor deveni flori la fel de frumoase.

Daca tot vorbesc despre inmultirea salviei B&B, trebuie sa spun ca se inmultesc foarte usor din butasi, din ramurele sanatoase puse in pamant. Din greseala am rupt o tulpina destul de mare si decat sa o arunc, am incercat sa-i prind radacini. Asta s-a intamplat pe la sfarsitul lui august si micuta planta a prins radacini usor si repede, si a si inflorit. Acum are cateva tulpini infrunzite si o pastrez asa peste iarna, la lumina, ca pe o planta de interior.

Datorita colibrilor am descoperit frumusetea salviilor. Si nu doar culoarea si forma deosebita a florilor, sau  parfumul lor, dar si  cat de multe pasari si insecte sunt atrase de aceste plante. Am adunat cateva soiuri, atat perene cat si anuale, albastre, rosii, roz, mov. Tufe compacte sau mai extinse, cu tulpini lungi sau scurte, cu arome mai puternice sau mai slabe. Daca la inceput le-am cautat doar pe cele bune producatoare de nectar ca sa fac placere colibrilor, acum imi plac toate fie pentru flori, fie doar pentru foliaj.
Salvia Black and Blue este cea mai frumoasa dintre salviile mele. Abia astept sa descopar alte si alte soiuri de salvii la fel de frumoase si unice in felul lor.

Gentiana

Una din ultimele achizitii ale sezonului: Gentiana True Blue. Din cele peste 360 de specii ale genului, nu stiu exact pe care am pus ochii. Stiu doar ca este perena pentru zona 4 pana la 7. Culorea florilor este un albastru profund spre mov. Pe langa frumusete, are si calitati medicinale remarcabile.  Si daca va ganditi la "violet de gentiana" doar culorea florii a fost imprumutata la descrierea compusului chimic methyl violet care nu are nimic de-a face nici cu gentianele nici cu violetele. (asa cum credeam eu).

 

Este Gentiana care rezista in iernile canadiene si se potriveste bine in gradina in aranjamente cu pietre. I-am gasit un loc bun langa fantana si la umbra lui Weigela.

                                           

Florile sunt tubulare deschise in 5 petale, frunzele sunt ascutite si dispuse bilateral pe tulpinile lungi. Perioada de inflorire incepe in august.

Se zice ca e cam mofturoasa si uneori nu mai vrea sa infloreasca. Are nevoie de soare si pamantul sa fie umed.

Nu am avut prea mult timp la dispozitie sa o observ. Transplantarea din ghiveci in pamant a reusit, pentru ca Gentiana a contiunuat sa infloreasca pana a cazut bruma. Acum nu pot decat sa sper ca va supravietui peste iarna si va inflori frumos vara viitoare.

Se incadreaza frumos intre pietre si stratul de Cerastium si am vazut cateva albinute cercetandu-le. Sa ne revedem cu bine!

 

Dipladenia in rosu

Cand am vazut-o pe raft, asa plina de flori rosii stelate, m-am oprit doar sa o admir. Nici nu am apucat sa fac balanta "da - da, nu - nu" ca deja eram cu ghiveciul in brate. Iesind din magazin imi spuneam ca am luat-o razna daca dau atatia bani pe o floare cu care voi avea probleme sa o pastrez peste iarna. Dar a meritat din plin.... cred ca a avut sute si sute de flori, si inca ma bucur de frumusetea ei.

 

Numele ei este Dipladenia si este sora buna cu Mandevilla cu care se si confunda usor. Ca regula de identificare, mandevilla se va intinde ca o planta agatatoare si se pune pe suporti sau arcade. Dipladenia este mai degraba o planta "curgatoare" cu tulpinile arcuite in jos. O alta diferenta remarcabila sunt frunzele lucioase ale Dipladeniei, pe cand Mandevilla are frunzele mai aspre si mate cu nervuri vizibile. 

Pentru Dipladenia, un loc in soarele de dimineata, o va face fericita si va continua sa infloreasca toata vara. Eu am mutat-o cam in toata gradina, cand in plin soare, cand mai la umbra, si pe incercate i-am gasit locul preferat la fereala de soarele puternic al dupa-amiezii.
Aici este pe o arcada impreuna cu un feeder de nectar pentru colibri. In plin soare, pamantul se usca prea repede, frunzele se ingalbeneau, iar florile paleau si cadeau.

Mai tarziu i-am gasit un loc bun, ferit de arsita si usor de manevrat ghiveciul pentru intretinere si udare. Colibri mai cercetau florile dar nu as zice ca erau prea interesati de ele. Odata cu mutarea mai catre umbra, planta a dat drumul la noi tulpini si tije florale, iar frunzele nu se mai ingalbeneau asa mult.

Florile sunt destul de mari, in forma de palnie cu 5 petale mari, ascutite la varf. Culoarea este rosie, iar in interiorul cupei se vede un galben-portocaliu.

Frunzele sunt rigide si lucioase, si sunt dispuse simetric pe tulpinile care se arcuiesc usor.

 

 

A ramas in ghiveciul original, nu m-am incumetat sa schimb ceva pentru ca ii mergea atat de bine. Am pus fertilizant doar o singura data, sub forma unui baton care se infige in pamant. A dat nenumarate flori si tulpini noi pe care cresteau alte si alte flori.

Cand a dat frigul, am adus-o in casa. Inca mai are flori dar a pierdut foarte multe frunze si arata cam saracacioasa acum. Am taiat din tulpinile noi, care din lipsa de soare erau foarte subtiri si lungi, si o ud doar cand pamantul este uscat. Asa cum stiam, va fi greu sa o pastrez peste iarna. Incalzirea cu aer cald nu face bine plantelor. Desi sta la geam, nu are prea multa lumina, si as vrea sa o las sa se odihneasca peste iarna, iar la vara sa fie din nou plina de flori.

 

Cele doua salvii roz

Culoarea roz se razbuna pe mine prin cele doua frumuseti: Salvia Eveline si Salvia Nemorosa  Pink Friesland.  Nu mai imi place culoarea roz de cand m-am pomenit ca trei sferturi din gradina era roz. Am eliminat incet toate florile roz si le-am scos complet din lista de culori. Si imi pica drag pe  Pink Friesland, spre propria mea uimire; ca doar isi striga culoarea : Pink. Este o salvie perena, si o provocare pentru sora ei East Friesland - una din cele mai perfomante salvii. 

O infinitate de flori aproape cyclam insirate pe tulpini usor rosiatice incepand din iunie si pana in septembrie.

Frunzele sunt verde inchis, robuste si aspre. Imi place mai ales pentru contrastul dintre verdele frunzelor si culoarea florilor. Si in plus, tufa ramane compacta si dreapta nu are tendinta de aplecare si labartare ca alte soiuri de salvii.

Spicele de flori sunt foarte frumoase, cresc mai inalte decat tulpinile cu frunze. Dupa ce trec, florile se taie pentru a da drumul altora noi. Dar mereu aman taierea florilor trecute pentru ca semintele sunt preferate de Golden Finch, si tare-mi place sa-i vad cum ciugulesc agatati de tulpinile subtiri.

 

Suporta foarte bine zilele fierbinti de vara. Apa cu moderatie si intotdeauna de la nivelul pamantului. Pink Friesland sta in plin soare alaturi de cativa Agastache si o tufa mica de Monarda, un loc unde  bondarii si albinele roiesc in jurul florilor pline de polen.

Salvia Eveline, este si mai frumoasa. Si desi florile sunt pur si simplu roz-pal, totusi imi place mult mai mult pentru ca infloreste incontinuu, iar florile sunt atat de delicate. Am cumparat-o primvara devreme si mi-a trebuit cam mult sa-i gasesc locul potrivit. Pana la urma am inghesuit-o pe stratul oblic langa salvia Mystic Blue.  Contrastul roz-albastru e foarte puternic si atragator.

Si oricat de roz ar fi florile, imi plac atat de mult! 

Frunzele sunt ceva mai mari decat ale salviei Pink Friesland, si se aduna mai mult la baza tufei. Tulpinile de flori cresc inalte si se diferentiaza clar de frunzele compacte de la baza. Infloreste toata vara, si desi am pastrat cateva  tije cu seminte, am grija sa tai florile trecute. E rezistenta la seceta dar si la frig... inca mai are doua tulpini cu cateva floricele, iar frunzele sunt verzi. Nu am vazut daunatori in jurul lor, poate doar niste limacsi s-au infruptat cam mult din frunzele aromate.

Florile Evelinei au fost pe placul colibrilor si albinelor, si  am stat de multe ori pe bancuta de alaturi admirand zborul colibrilor in jurul florilor mici si delicate.

Cele doua salvii roz s-au intrecut in frumusete, dar sunt si plante cu intretinere foarte usoara. Sunt perene si se inmultesc usor, fie prin semintele cazute sau prin extinderea lastarilor. Constat ca am deja foarte multe salvii in gradina, atat perene cat si anuale, si ma bucur ca am descoperit frumusetea uimitoare a acestor flori.
Am  vizitat o crescatorie de flori in mijlocul unei paduri, se numeste " Lost Horizons" si am gasit acolo o adevarata oaza de liniste si frumuseti. Nu prea pot sa-i spun "sera" pentru ca e mai mult ca un parc din care poti cumpara florile care iti plac. A fost ultima vizita a sezonului de gradinarit, si m-am intors acasa cu un Agastache Bolero, cu un trandafir galben superb - Julia Child si bineinteles cu inca doua salvii. Si ce credeti? una din ele este roz!
La anul vor fi "cele trei salvii roz".