"The glory of gardening: hands in the dirt, head in the sun, heart with nature. To nurture a garden is to feed not just on the body, but the soul" Alfred Austin

Translate

Saturday 28 May 2011

Ruby, Robin si Oriole

Nu mai stiu daca gradinaresc de dragul florilor sau gradinaresc doar de dragul colibrilor si ma dau peste cap sa aduc cele mai bune flori doar pentru ca sunt florile lor preferate... sau poate amandoua... da' e bine sa stiti despre pasiunea mea pentru colibrii. Specia care cuibareste aici in Ontario, este Ruby Throated Hummingbird, Ruby Throated - pentru ca are un superb guler rosu sclipitor, si Hummingbird pentru sunetul "humm" asemanator unui bondar urias datorat bataii foarte rapide a aripilor.
Iata-l la unul din hranitoare, feeder ii spun eu mai usor. E ca o farfurie, cu 6 mici orificii pe capacul superior,  si se si odihneste nitel pe suportul special. Imi pare rau pozele nu sunt prea clare, e distanta, dar si vremea innorata.
Despre feeder, hranitorul cu nectar, trebuie sa va spun ca este special construit, astfel ca ciocul colibrilor sa poata sa patrunda usor si sa preia nectarul. Intr-una din zile, cine credeti ca sta pe feeder-ul din gradina? Un mascul portocaliu de Baltimore Oriole!!! Nu mi-a venit sa cred ochilor cand am vazut ca tocmai isi lua portia de nectar dintr-un feeder de colibri! De doua ori incredibil: odata ca nu sunt foarte multi in zona mea, si apoi.... nu se poate sa manance dintr-un feeder pentru colibri.
Am crezut ca a fost o intamplare, dar a revenit mereu si mereu in cateva minute, era inapoi. Mda, este fermecator asa portocaliu cu negru, dar ce ma fac cu el, ca nu e locul lui acolo! Si ciripeste atat de frumos, numa'n triluri o tine.  Si uite cum las totul balta, sar in masina si direct la magazin, de unde ma intorc cu un feeder de Oriole. Este portocaliu, are gaurile mult mai mari, are suport de odihna... si chiar loc sa atarni o jumate de portocala, o delicatesa pentru frumosul Oriole.
 Dar povestea nu este asa simpla: Oriole mananca portocala, dar se intoarce la mancarea de colibri, si culmea, nu foloseste de loc feeder-ul lui frumos si portocaliu. Presupun ca ii place mai mult nectarul de colibri, care e mult mai dulce, fiind 4:1 apa si zahar, Oriole-le au nevoie doar de 6:1.  Am inlocuit feeder-ul farfurie cu doua verticale, dar cand l-am vazut pe Oriole pe suportul gol, ciripind suparat, nu am mai rezistat: am pus inapoi farfuria de colibri si am vazut ca se impaca... Oriole pleaca si Hummingbird vine si el linistit la aceiasi farfurie. Nu i-am vazut insa sa stea deodata la feeder, doar pe rand.
Un alt locatar al gradinii este un Robin care a aparut prin februarie, am trecut impreuna prin ger, ninsoare, ploaie, cateva furtuni ... si are statutul de locatar cu vechime. De aceea isi ia rolul in serios si cam are impresia ca gradina, sau ma rog... ce este pe jos in gradina ii apartine cu totul. Culege viermii albi din pamant cu o dexteritate demna de invidiat. De multe ori am avut impresia ca se uita si la mine ca la un intrus pe teritoriul lui, parca zice sa mai plec odata ca are si el treaba prin gradina.
 
Ei bine, Robin nu il place deloc pe Oriole. De cate ori are ocazia, il fugareste. Se duce peste Oriole la feeder si il goneste de acolo. Oriole zboara in pomul vecin si de acolo canta in triluri doar sa-i faca in ciuda lui Robin, care ramane pe gard si pazeste farfuria de nectar. Imediat ce Robin coboara in cautare de viermisori, Oriole se intoarce, soarbe din nectar cu pofta si ciripeste cu foc, parca dinadins sa il enerveze pe Robin. 
Desi colibrii sunt foarte teritoriali si se cearta cu orice intrus, nu am vazut inca nici o reactie impotriva lui Oriole... cred ca se ignora reciproc.
Ca sa fiu sigura ca stapanul de drept al nectarului are portia asigurata, am mai pus un feeder pe partea cealalta a gradinii. Aici se vede mai bine gulerul rosu stralucitor...
  
De cateva zile, Oriole a disparut... cred ca are vreo legatura cu fetita care a aparut nu de mult... il astept inapoi insotit de Baby Oriole.

3 comments:

  1. Ah, ce frumoasa poveste cu pasari... Si ce culori splendide au !

    ReplyDelete
  2. Si uite asa mai ai o indeletnicire. Dar la cat sunt de frumoase, te cred ca nu poti sa le rezisti!

    ReplyDelete
  3. Dani si Constatin: Abia de doi ani m-a prins curiozitatea asta pentru pasari... si e chiar minunat sa le observi. Ma bucur ca va plac si voua, o sa fie o vara plina de povesti. Toate cele bune!:)

    ReplyDelete