Gentiana

Una din ultimele achizitii ale sezonului: Gentiana True Blue. Din cele peste 360 de specii ale genului, nu stiu exact pe care am pus ochii. Stiu doar ca este perena pentru zona 4 pana la 7. Culorea florilor este un albastru profund spre mov. Pe langa frumusete, are si calitati medicinale remarcabile.  Si daca va ganditi la "violet de gentiana" doar culorea florii a fost imprumutata la descrierea compusului chimic methyl violet care nu are nimic de-a face nici cu gentianele nici cu violetele. (asa cum credeam eu).

 

Este Gentiana care rezista in iernile canadiene si se potriveste bine in gradina in aranjamente cu pietre. I-am gasit un loc bun langa fantana si la umbra lui Weigela.

                                           

Florile sunt tubulare deschise in 5 petale, frunzele sunt ascutite si dispuse bilateral pe tulpinile lungi. Perioada de inflorire incepe in august.

Se zice ca e cam mofturoasa si uneori nu mai vrea sa infloreasca. Are nevoie de soare si pamantul sa fie umed.

Nu am avut prea mult timp la dispozitie sa o observ. Transplantarea din ghiveci in pamant a reusit, pentru ca Gentiana a contiunuat sa infloreasca pana a cazut bruma. Acum nu pot decat sa sper ca va supravietui peste iarna si va inflori frumos vara viitoare.

Se incadreaza frumos intre pietre si stratul de Cerastium si am vazut cateva albinute cercetandu-le. Sa ne revedem cu bine!

 

Dipladenia in rosu

Cand am vazut-o pe raft, asa plina de flori rosii stelate, m-am oprit doar sa o admir. Nici nu am apucat sa fac balanta "da - da, nu - nu" ca deja eram cu ghiveciul in brate. Iesind din magazin imi spuneam ca am luat-o razna daca dau atatia bani pe o floare cu care voi avea probleme sa o pastrez peste iarna. Dar a meritat din plin.... cred ca a avut sute si sute de flori, si inca ma bucur de frumusetea ei.

 

Numele ei este Dipladenia si este sora buna cu Mandevilla cu care se si confunda usor. Ca regula de identificare, mandevilla se va intinde ca o planta agatatoare si se pune pe suporti sau arcade. Dipladenia este mai degraba o planta "curgatoare" cu tulpinile arcuite in jos. O alta diferenta remarcabila sunt frunzele lucioase ale Dipladeniei, pe cand Mandevilla are frunzele mai aspre si mate cu nervuri vizibile. 

Pentru Dipladenia, un loc in soarele de dimineata, o va face fericita si va continua sa infloreasca toata vara. Eu am mutat-o cam in toata gradina, cand in plin soare, cand mai la umbra, si pe incercate i-am gasit locul preferat la fereala de soarele puternic al dupa-amiezii.
Aici este pe o arcada impreuna cu un feeder de nectar pentru colibri. In plin soare, pamantul se usca prea repede, frunzele se ingalbeneau, iar florile paleau si cadeau.

Mai tarziu i-am gasit un loc bun, ferit de arsita si usor de manevrat ghiveciul pentru intretinere si udare. Colibri mai cercetau florile dar nu as zice ca erau prea interesati de ele. Odata cu mutarea mai catre umbra, planta a dat drumul la noi tulpini si tije florale, iar frunzele nu se mai ingalbeneau asa mult.

Florile sunt destul de mari, in forma de palnie cu 5 petale mari, ascutite la varf. Culoarea este rosie, iar in interiorul cupei se vede un galben-portocaliu.

Frunzele sunt rigide si lucioase, si sunt dispuse simetric pe tulpinile care se arcuiesc usor.

 

 

A ramas in ghiveciul original, nu m-am incumetat sa schimb ceva pentru ca ii mergea atat de bine. Am pus fertilizant doar o singura data, sub forma unui baton care se infige in pamant. A dat nenumarate flori si tulpini noi pe care cresteau alte si alte flori.

Cand a dat frigul, am adus-o in casa. Inca mai are flori dar a pierdut foarte multe frunze si arata cam saracacioasa acum. Am taiat din tulpinile noi, care din lipsa de soare erau foarte subtiri si lungi, si o ud doar cand pamantul este uscat. Asa cum stiam, va fi greu sa o pastrez peste iarna. Incalzirea cu aer cald nu face bine plantelor. Desi sta la geam, nu are prea multa lumina, si as vrea sa o las sa se odihneasca peste iarna, iar la vara sa fie din nou plina de flori.

 

Cele doua salvii roz

Culoarea roz se razbuna pe mine prin cele doua frumuseti: Salvia Eveline si Salvia Nemorosa  Pink Friesland.  Nu mai imi place culoarea roz de cand m-am pomenit ca trei sferturi din gradina era roz. Am eliminat incet toate florile roz si le-am scos complet din lista de culori. Si imi pica drag pe  Pink Friesland, spre propria mea uimire; ca doar isi striga culoarea : Pink. Este o salvie perena, si o provocare pentru sora ei East Friesland - una din cele mai perfomante salvii. 

O infinitate de flori aproape cyclam insirate pe tulpini usor rosiatice incepand din iunie si pana in septembrie.

Frunzele sunt verde inchis, robuste si aspre. Imi place mai ales pentru contrastul dintre verdele frunzelor si culoarea florilor. Si in plus, tufa ramane compacta si dreapta nu are tendinta de aplecare si labartare ca alte soiuri de salvii.

Spicele de flori sunt foarte frumoase, cresc mai inalte decat tulpinile cu frunze. Dupa ce trec, florile se taie pentru a da drumul altora noi. Dar mereu aman taierea florilor trecute pentru ca semintele sunt preferate de Golden Finch, si tare-mi place sa-i vad cum ciugulesc agatati de tulpinile subtiri.

 

Suporta foarte bine zilele fierbinti de vara. Apa cu moderatie si intotdeauna de la nivelul pamantului. Pink Friesland sta in plin soare alaturi de cativa Agastache si o tufa mica de Monarda, un loc unde  bondarii si albinele roiesc in jurul florilor pline de polen.

Salvia Eveline, este si mai frumoasa. Si desi florile sunt pur si simplu roz-pal, totusi imi place mult mai mult pentru ca infloreste incontinuu, iar florile sunt atat de delicate. Am cumparat-o primvara devreme si mi-a trebuit cam mult sa-i gasesc locul potrivit. Pana la urma am inghesuit-o pe stratul oblic langa salvia Mystic Blue.  Contrastul roz-albastru e foarte puternic si atragator.

Si oricat de roz ar fi florile, imi plac atat de mult! 

Frunzele sunt ceva mai mari decat ale salviei Pink Friesland, si se aduna mai mult la baza tufei. Tulpinile de flori cresc inalte si se diferentiaza clar de frunzele compacte de la baza. Infloreste toata vara, si desi am pastrat cateva  tije cu seminte, am grija sa tai florile trecute. E rezistenta la seceta dar si la frig... inca mai are doua tulpini cu cateva floricele, iar frunzele sunt verzi. Nu am vazut daunatori in jurul lor, poate doar niste limacsi s-au infruptat cam mult din frunzele aromate.

Florile Evelinei au fost pe placul colibrilor si albinelor, si  am stat de multe ori pe bancuta de alaturi admirand zborul colibrilor in jurul florilor mici si delicate.

Cele doua salvii roz s-au intrecut in frumusete, dar sunt si plante cu intretinere foarte usoara. Sunt perene si se inmultesc usor, fie prin semintele cazute sau prin extinderea lastarilor. Constat ca am deja foarte multe salvii in gradina, atat perene cat si anuale, si ma bucur ca am descoperit frumusetea uimitoare a acestor flori.
Am  vizitat o crescatorie de flori in mijlocul unei paduri, se numeste " Lost Horizons" si am gasit acolo o adevarata oaza de liniste si frumuseti. Nu prea pot sa-i spun "sera" pentru ca e mai mult ca un parc din care poti cumpara florile care iti plac. A fost ultima vizita a sezonului de gradinarit, si m-am intors acasa cu un Agastache Bolero, cu un trandafir galben superb - Julia Child si bineinteles cu inca doua salvii. Si ce credeti? una din ele este roz!
La anul vor fi "cele trei salvii roz".